Răzvan Ionuț Tănase

„Noul proiect de Cod fiscal – între mit și realitate”

În nenumărate rânduri am susținut și am exemplificat faptul că în țara noastră povara fiscală este foarte mare. Nu este o simplă presupunere sau opinie proprie, ci o certitudine pe care tot mai mulți dintre noi o recunosc, fie că vor sau nu, fie că acceptă sau nu efectele unei fiscalități ridicate, pe care cetățenii României sunt obligați să o suporte. Până aici nimic nou, doar lucruri bine cunoscute, dar pe care se pare că încercăm să le schimbăm în favoarea populației nemulțumite de „confiscarea instituționalizată” a puținelor resurse de care dispune. Aceste modificări se regăsesc în noul proiect de Cod fiscal, ce ar trebui să între în vigoare începând cu 1 ianuarie 2016. Dar cum de la a zice și până la a face este cale lungă, nu ne putem baza încă pe promisiunile Guvernului, dispus să își asume răspunderea în Parlament pentru respectivele decizii, conform celor declarate în presă.

Micșorarea cotei TVA și a accizelor pentru carburanți și alcool, reducerea impozitării pe muncă, renunțarea la impunerea dividendelor sunt doar câteva dintre propunerile care, deși la o primă vedere par de nerefuzat, au reușit să stârnească o serie de controverse din punctul de vedere al sustenabilității lor. Doar în anul 2016 prețul schimbărilor ar fi de aproximativ 16 miliarde de lei (conform declarațiilor domnului Darius Vâlcov, ministrul finanțelor), un cost ridicat ce urmează a fi suportat din bugetul de stat. Având în vedere că România ar trebui să se încadreze într-un deficit apropiat de 1% din PIB, deducem că efortul bugetar este unul important, de aici apărând și numeroasele semne de întrebare cu privire la posibilitatea implementării măsurilor prezentate, dar și la efectele acestora pe termen scurt.

Dacă pe termen lung consecințele vor fi pozitive, materializate prin creștere economică și a numărului locurilor de muncă, pe termen scurt ne putem trezi că nu dispunem de suficiente resurse financiare care să susțină reducerile de

taxe și impozite. De aceea consider că sunt necesare studii de impact și analize amănunțite care să elimine incertitudinile referitoare la fezabilitatea măsurilor pe care Guvernul le aduce în fața populației prin proiectul de Cod fiscal. Totuși, nu putem face estimări optimiste fără a avea certitudinea unui sprijin practic și nu ne putem baza doar pe scenarii care se axează pe îmbunătățirea colectării taxelor, deoarece, în acest sens, istoricul de până acum nu ne ajută mai deloc.

Reticența față de capacitatea guvernanților de a duce la îndeplinire visul frumos pe care îl prezintă astăzi sub forma Codului fiscal vine și pe fondul unor surprize pe care acesta le conține: renunțarea la vestita „taxă pe stâlp”. Astfel ei își asumă indirect eșecul unei invenții fiscale care într-un final s-a dovedit ineficientă, în ciuda „logicii economice” care a reprezentat fundamentul implementării ei. Un raționament blamabil, aș spune eu, care acum așterne o pătură de neîncredere asupra deciziilor pe care Executivul dorește să le ia „în favoarea cetățenilor”.