Alina Mihaela Bica

Vă mulțumesc foarte mult, domnule președinte. O foarte scurtă precizare.

Legea despre care am făcut vorbire, respectiv Legea nr. 20/1972, prin care s-a realizat această preluare, își are sorgintea în Legea nr. 40/1932, prin care Ministerul Cultelor și Culturii de la acea dată a prevăzut în mod expres, și vă citez: „Arhivele Statului vor prelua de la muzee și toate bibliotecile existente la vremea respectivă materialul arhivistic vechi”.

Prin urmare, Legea nr. 20/1972 este o preluare, aproape cu _copy-paste_ , a ceea ce s-a dispus înainte de 1945. Prin urmare, nu se poate pune în discuție, și în discursul pe care l-am avut către dumneavoastră a fost strict o abordare din punct de vedere juridic a unei instituții, instituție care a fost preluată în 1972, având la bază o reglementare mai veche, din 1935.

În aceste condiții, apare o problemă cu privire la dreptul de proprietate. De ce? Pentru că documentele arhivistice respective sunt din secolele XIV–XV. Prin urmare, ele nu au fost produse de Academie după 1945, astfel încât să invocăm legislația comunistă existentă la acea dată.

Este posibil ca aceste documente arhivistice să fi fost preluate din perioada 1935 până în 1945, pe baza unei alte legi, în care, într-adevăr, discutăm de consimțământ în ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate.

A fost strict o abordare din punct de vedere juridic. Nu am dorit să insult pe nimeni, nu am dorit să pun Guvernul într-o lumină nepotrivită, ci doar am exprimat o rațiune juridică, și anume: unu – există un dubiu cu privire la dreptul de proprietate, dat fiind faptul că avem de-a face cu documente din secolele XIV–XV, sorgintea transmiterii dreptului de proprietate s-a realizat începând cu 1935. Academia trebuia să producă documente cu privire la dreptul de proprietate pe care-l avea în legătură cu înscrisurile respective și, ca atare, nu cred că se pune problema dacă nu s-au produs aceste documente cu privire la afectarea consimțământului în raportul juridic cu pricina.

Vă mulțumesc.