Ion Dumitru

„Nu este de ajuns o lege a cooperației agricole ca scopul ei să fie atins”

Legea cooperației agricole nr. 566/2006 a reglementat cadrul legal al organizării și funcționării cooperației agricole în agricultură. Deși au trecut aproape 7 ani de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, actul normativ nu a produs efectul scontat, din motive diferite.

Maniera grotească și brutală în care, după cel de Al Doilea Război Mondial, s-a căutat să se implanteze cooperația în agricultura românească, încălcându-se în mod flagrant unul dintre principiile fundamentale ale ideii cooperatiste, și anume principiul convingerii și al liberei decizii, a reușit să ducă la compromiterea ideii însăși de asociere, de cooperare, pentru care suferim și astăzi.

Una dintre erorile de bază care s-au făcut prin procesul de cooperativizare a agriculturii a fost extragerea funcției sociale a proprietății agrare în dauna funcției individuale sau, mai bine-zis, prin anularea funcției individuale. Corelată cu încălcarea principiului liberului consimțământ, aceasta a dus la pierderea factorului cointeresare, care este motorul oricărei activități economice.

Reluarea vechilor idei cooperatiste se situează astăzi în contextul instabilității și prejudecăților. Ele vor avea șanse de succes în practică numai odată cu recâștigarea echilibrului social, economic și politic, pornindu-se de la noile realități, de la erorile trecutului, de la baza materială existentă și mai ales de la experiența mișcării cooperatiste internaționale.

Noua proprietate țărănească este chemată, acum, să contribuie substanțial la economia României. Putem spune că viitorul țării depinde de viteza și capacitatea de redresare a economiei micii proprietăți agrare.

Astăzi se resimte din nou ecoul cuvintelor pronunțate de profesorul Gheorghe Ionescu-Șișești când a argumentat necesitatea adoptării legii din 1931 privitoare la asociațiile agricole: „Dacă proprietatea țărănească nu va fi în stare să hrănească orașele, să dea un prisos însemnat de produse agricole pentru export, atunci România va fi nevoită să se întoarcă la forme de viață socială cu totul primitive”.

Nu cred că aceste cuvinte mai au nevoie de comentarii.