Cristian Sorin Dumitrescu

Nu mă provocați, domnilor, că iarăși o să avem... Ați văzut cât de serios vreau să fiu și, într-adevăr, tratez această instituție cu multă seriozitate și nu vreau să mă atrageți dumneavoastră în derizoriul concepției dumneavoastră. A dumneavoastră, că pe cea liberală o respect!

Deci am lecturat întâi și am ascultat astăzi, cu un sentiment de crescută mirare și jenă, textul complet al moțiunii, atât de simplu „după vorbă și după port”, nu așa elegant, ca domnul coleg, cum ar spune poetul național, adică simpluță și cu argumentație extrem de subțire în conținut.

Surprinderea mea se transformă în stupefacție văzând cine sunt persoanele care semnează moțiunea, lista începând cu domnul deputat Cristian Adomniței, fost ministru al educației în ultimii doi ani, a cărui prestație și, mai apoi, plecare din fruntea Ministerului Educației este cunoscută tuturor, și nu doresc să continui.

Iată de ce întreb: au Domniile Lor, semnatarii, vreun drept moral să se refere la reforma în educație, după patru ani de guvernare, după patru ani în care au avut la dispoziție

resurse pe care țara asta poate mult timp de acum încolo nu le va mai avea, pentru a le folosi în domeniul educației?!

Și, ca să nu fiu acuzat de o interpretare personală, și mai ales să nu cad în demagogia argumentației făcute de la acest microfon de către cei care au prezentat moțiunea, eu am să vorbesc – și am și datoria, fiind președintele comisiei de resort din Camera Deputaților – pe argumentul informației furnizate de documente. Și se află, din fericire, în dezbaterea Parlamentului și a Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, Rapoartele privind starea sistemului național de învățământ din anii 2007 și 2008, care vor fi prezentate, probabil, săptămâna viitoare și pentru dezbaterea în plen.

De fapt, aceste două rapoarte sunt o radiografie a situației din învățământul românesc după patru ani de guvernare de dreapta. Sunt o radiografie a ceea ce ați lăsat dumneavoastră în învățământul românesc și, din păcate, ceea ce ați lăsat nu vă îndreptățește nici să faceți afirmații și să propuneți amendamente și, mai mult decât atât, nu vă îndreptățește să-i acuzați pe cei care încearcă să facă ceva, pentru că dumneavoastră spuneți să nu se schimbe nimic din ceea ce există acum. Or, acest lucru este împotriva ideii de reformă. Iar concluziile pe care le desprindem din aceste rapoarte sunt următoarele: nu există, în aceste rapoarte și în acești doi ani la care se face referire, nicio reformă curriculară. Aceste rapoarte arată că există o lipsă cronică de programe, se constată o creștere alarmantă a abandonului școlar, îndeosebi în mediul rural, unde rata ajunge la 20% la clasa a VIII-a.

Constatăm, de asemenea, o mare risipă de fonduri, fapt ce a determinat acumularea unor mari datorii către furnizorii și prestatorii de servicii, iar acum, în condiții de criză, aceste datorii sunt cu atât mai importante și grevează cu atât mai mult asupra educației și asupra reformei în educație.