Vasile Popeangă

„Nu mai plângeți, mame, Emil nu-i cu voi!”

Foarte multă lume a urât din rărunchi regimul Ceaușescu, și asta în condițiile în care a industrializat o țară, a construit locuințe pentru o populație care, în câteva zeci de ani, se dublase, toată lumea avea serviciu și își permitea un concediu anual, planificat, la munte sau la mare, prin sindicat, unde erau reduceri importante pentru toată lumea și așa mai departe. Cu toate astea, lumea l-a urât atât de tare, încât, într-o explozie „de mămăligă”, cum a fost caracterizată peste hotare, l-a ucis cu nevastă cu tot, iar dintre copii doar Valentin ce se mai simte un pic mai bine... Însă, cât a fost de dictator, n-a îndrăznit să se atingă niciodată de cei fără apărare: mamele și copiii lor erau respectate mai mult decât în prezent, erau chiar încurajate să facă mai mulți copii – să nu uităm că se acorda și titlul de „Mamă-eroină”, se dădeau apartamente mari, vaci cu lapte... –, iar pensiile reprezentau peste 85% din valoarea salariului avut! Copiii orfani și handicapați ce erau mai uitați de lume, mai izolați în orfelinate, însă acum aceștia nu numai că n-o duc cu mult mai bine, dar, prin „grija” îndepărtării cadrelor medicale de către actuala putere și a retezării fondurilor, au fost mutați în canale – probabil ca să se specializeze în prizat aurolac și furat, activități, se pare, favorite și printre membrii partidelor portocalii...

Comunistul Ceaușescu n-a avut curajul să taie otova de la pampersul celui cu țâța-n gură până la antiparkinsonienele celui cu barbă sură! A trebuit să vină cică democratul plin de liberalism Boc, cu vestita-i coasă – știți care, cea pe care până și coana Moarte o mai împrumută din când în când de la premier, în rest, i-o lasă, că face și singur treabă bună-n locul ei... –, ca să promoveze egalitarismul omniprezent, de la 9 luni la 99 ani, cine-i mai prinde! Toți la fel, aduși în pragul „ieșirii din sistem”, după cum cinic se exprima un creier – cum altfel decât portocaliu –, ăi mici din cauza lipsurilor (lipsa mamei de lângă el taman când are mai multă nevoie de prezența ei fiind una dintre cauze), cei în vârstă tot din cauza lipsurilor: lipsa hranei, lipsa medicamentelor, lipsa hainelor, lipsa banilor de întreținere, și lista poate continua mult timp... Lipsurile au devenit factorul comun al unei bucăți importante din populația acestei țări – bucata zdravăn majoritară, însă tăcută, de parcă ar dori să lase neapărat impresia că-i place ce i se întâmplă!

Iar găselnița stupidă cu ruptul mamei de lângă copilul său se vede foarte ușor, cu ochiul liber, că este, de fapt, menită altui scop, întrucât nici măcar un IQ sub 20, cum pare a avea gânditorul metodei, nu poate fi convins că va aduce vreun strop de economie la buget: pe de-o parte, e drept, nu se mai plătesc alocațiile la mame, dar, pe de altă parte, dispar din locurile de muncă ale mamelor revenite la serviciu un număr echivalent de femei, care vor deveni astfel șomere! Dacă aduni banii pe care-i dai compensație mamelor care vin mai repede la serviciu cu banii pe care îi dă statul pentru ajutorul de șomaj al femeilor disponibilizate prin revenirea mamelor și la care mai aduni și celelalte ajutoare pe care le va plăti statul pentru că s-au înmulțit brusc persoanele care au nevoie de ajutoare sociale – ajutor pentru căldură, ca să dau numai un exemplu din actualitate! –, stai și te întrebi dacă, de fapt, găselnița nu produce o gaură și mai mare în loc să astupe o presupusă gaură! În plus, se mai pot adăuga la pierderi toate sumele rezultate din procesele și despăgubirile pe care Guvernul acesta iresponsabil le va pierde pe bandă rulantă, așa cum a început să le piardă pe cele referitoare la tăierea inconștientă a salariilor! Or, ca un Guvern care fuge de răspundere – reforma portocalie a atins până și cuvintele limbii române, inversându-le sensul și înțelesurile! –, deci în creierii actualei puteri e o formă de responsabilitate să îți asumi doar mierea puterii, iar fierea ei să o pasezi urmașilor, și urmașilor-urmașilor, în veacul vecilor?