Ioan Chelaru

Nu mai repet povestea legii, o știm cu toții, mai bine sau mai rău, mai mult sau mai puțin.

Sigur că legea este importantă. Am hotărât cu toții că avem nevoie de ea. Ne-am angajat la Comisia Europeană. Comisia Europeană așteaptă de la noi, conform ultimului raport, chiar mai mult decât spune această lege, și citesc din raportul Comisiei Europene: „... instituirea, după cum a fost prevăzut, a unei agenții de integritate, cu competențe de verificare a averii, a incompatibilităților și a potențialului conflict de interese, care să emită hotărâri ”— spune Comisia Europeană, deci un organ jurisdicțional se pare că vrea Comisia Europeană — „cu caracter obligatoriu, pe baza cărora să se poată aplica sancțiuni disuasive”. Acesta este în sinteză raportul Comisiei Europene, dacă vreți, titlul capitolului care se referă la Agenția Națională de Integritate.

Altceva vreau eu însă să spun: va trebui, prin vot, să stabilim dacă Agenția Națională de Integritate o aprobăm politic sau găsim o metodă să o aprobăm și juridic.

Suntem într-o situație specială și va trebui, din acest punct de vedere, împreună să luăm o decizie.

Doamna secretar de stat spunea că la comisie s-au conturat două opinii, sigur, cu argumente pro și contra.

Eu, și nu numai eu, sunt susținătorul unei opinii care ține să respecte Constituția. Textul din Constituție — îl mai citesc o dată, rar, clar pentru toată lumea — n-are nevoie de interpretarea doctrinei constituționale: alin. (8) al art. 44, îl citesc pentru că este foarte important să-l cunoașteți sau să vi-l actualizați: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.” Acesta este alin. (8). Alin. (9) spune: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii”. Sunt două alineate ale art. 44 din Constituție.

În urmă cu aproape un an de zile, pe o decizie de speță, repet, pe o decizie de speță importantă, nr. 321/29 martie 2007, Curtea Constituțională — și doamna secretar de stat a făcut vorbire despre această decizie — spune așa: „Norma constituțională nu exclude confiscarea averii în privința căreia instanța de judecată stabilește că a fost dobândită ilicit” — repet termenul — că a fost dobândită ilicit”. Și spune în continuare Curtea Constituțională: „Din coroborarea alin. (8) și alin. (9) ale art. 44 reiese că pot exista și alte cazuri de confiscare în afară de cel al bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau contravenții”. V-am citit puțin mai devreme textul din Constituție. Repet, nu este nevoie să fii specialist în dreptul constituțional. Este foarte clar, averea licită nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

În aceste condiții, întrebarea la care trebuie să răspundeți și esența legii sunt: suntem de acord ca inspectorii de integritate, agenția să propună instanței confiscarea unei averi nejustificate, chiar dacă este licită? Pentru că ultima găselniță, ca să nu folosesc alt termen, ca totuși legea să treacă cu averea nejustificată este următoarea: agenția vine, găsește, consideră, prin funcționarul care se ocupă, că o avere este nejustificată și face propunerea către instanță că averea nejustificată a domnului cutare poate fi confiscată sau trebuie confiscată parte din ea. Și instanța ar trebui să spună, verifică, transformă termenul nejustificat, de care unii țin cu disperare, în termen ilicit, constată că ceea ce era nejustificat la agenție devine ilicit în instanță, deci aceeași avere, aceeași diferență vădită, și poate dispune confiscarea.