Florin Alexandru Alexe

Nu se știe câți români sunt în diaspora. În septembrie 2014, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, Bogdan Stanoevici, declara nonșalant că nu se știe exact câți români trăiesc în afara granițelor și că a cerut sprijinul bisericilor ca să adune date relevante. Este foarte bine că se solicită sprijinul Bisericii într-o chestiune atât de importantă, însă faptul că în secolul XXI singura modalitate de recensământ identificată de Guvern sunt lăcașurile de cult denotă o atitudine delăsătoare și dezinteresată a autorităților față de românii care trăiesc în afara granițelor. Știm ce mai spun autoritățile, că în Italia sunt peste un milion de români, iar în Spania aproape un milion. Urmând această logică, probabil că în Europa sunt cel puțin trei milioane, iar în toată lumea mai mult de cinci milioane.

Indiferent de numărul lor, românii din afara granițelor sunt foarte importanți pentru România, nu numai prin prisma faptului că sunt frații noștri de sânge, ci și datorită faptului că aceștia reprezintă promotorii imaginii României în străinătate. Întâlnirea străinilor cu românii din diaspora este un soi de primă impresie pe care aceștia și-o formează despre România. Dacă românii care trăiesc în străinătate sunt civilizați, corecți, muncitori, așa vor fi percepuți și românii, în ansamblul lor, ca națiune. Nu suntem naivi să credem că există pădure fără uscăciuni, însă este important procentul care prevalează. Pe de altă parte, ca să continui metafora, orice pădure trebuie întreținută ca să se dezvolte sănătoasă și falnică. Așadar, depinde în mare măsură de noi, cei rămași acasă, și de relațiile pe care instituțiile statului român le dezvoltă cu diaspora, ca modul în care se comportă românii de peste hotare să ne reprezinte.

Dacă privim aceste lucruri la nivelul relației dintre instituțiile statului român și instituțiile statelor în care se află comunități mari de români, responsabilitatea instituțiilor române este chiar mai mare, pentru că, prin comportamentul și atitudinea lor, atât față de propriii cetățeni, cât și față de instituțiile statelor în care aceștia trăiesc, statul român participă la formarea de mentalități și imagini mentale ale populațiilor din țările respective față de români. Dacă autoritățile române sunt capabile să transmită autorităților altor state o imagine reală a situației emigranților români, dacă le poate crea siguranța că statul român este conștient și se implică în rezolvarea problemelor acestora, dacă instituțiile noastre denotă o atitudine optimistă față de viitorul acestor oameni, atunci autoritățile statelor care îi primesc, liderii politici, liderii de opinie din societățile respective vor propaga o imagine mult mai apropiată de adevăr și nu își vor mai putea permite să manipuleze informația despre imigranții români, potrivit unor interese particulare.

În acest sens, am avut acum două săptămâni exemplul negativ al serialului difuzat de Channel 4 în Marea Britanie. Tot în acest sens, am avut săptămâna trecută și la începutul acestei săptămâni două părți ale unei experiențe pozitive relevante pentru percepția românilor care trăiesc în afara granițelor.