Dumitru Mihalescul

„Nu vor avea toată puterea, până nu vor lua și justiția!” După ceremonia incalificabilă de la Pitești, când prim-ministrului Viorica Dăncilă i s-au pregătit defilări ale școlarilor și preșcolarilor demne de „Epoca de aur”, prin care tovarășa academician, doctor inginer, savant de renume mondial era primită prin orașele țării, mi-am dat seama că principalul nostru competitor politic nu s-a lepădat în niciun fel de haina pe care a moștenit-o și a reîmbrăcat-o imediat după 1989.

Despre partide, ca și despre oameni, faptele vorbesc de la sine. Ce poți spune însă despre PSD, care numai în ultimele 15 luni a reușit să ne întoarcă în urmă cu peste trei decenii? Majoritatea instituțiilor statului, la care s-a muncit îndelung pentru a fi autonome, independente și scoase cu totul de sub mofturile politice ale unor partide și lideri, au fost trase cu totul sub tulpana PSD. Avocatul Poporului este de aproape doi ani numai avocatul lui Liviu Dragnea; ANCOM este sinecură pentru un fost prim-ministru al PSD; SRR și SRTv sunt posturile radio și TV ale lui Dragnea și ale CEx al PSD; AEP are grijă la alegeri și de PSD; ASF, umilă și aservită PSD, va gira furtul din pensiile strânse cu greu în pilonul II; INS va raporta producții record la hectar, creșteri economice peste China și va ascunde creșterile de prețuri și scăderile de salarii; Curtea de Conturi va controla cu grijă, să nu deranjeze vreun baron al PSD; CNA va sancționa posturile care îl critică pe „marele conducător” Liviu Dragnea; ANAF va controla numai ce vrea omul de încredere de la Teleorman.

Este drept că PSD mai are câteva elemente lipsă pentru „a avea toată puterea” și a controla total România: BNR, serviciile de informații și justiția. Se vede bine că mulți dintre cei care conduc astăzi România sunt ghidați de îndemnul domnului Voiculescu și cred cu tărie că „nu vor avea toată puterea în România, până nu vor lua și justiția”. Din câte știu eu și din cât văd și cetățenii, PSD și ALDE nu pentru aceste lucruri au fost alese în urmă cu doi ani, când, prin piețe publice și pe la televiziuni, țipau cât îi ținea pieptul că vor face și vor drege, iar pentru românul de rând va curge lapte și miere, veniturile vor crește, prețurile vor scădea și cu toții vor trăi mai bine.

Dincolo de promisiuni, România reală, cu sutele ei de probleme, nu există nici pentru Dragnea, nici pentru Tăriceanu, Vâlcov, Teodorovici, Olguța sau Dăncilă. Am început deja să numărăm miliardele din fonduri europene pe care le vom pierde, pentru că lor nu le pasă decât cum să scape de rigorile legii. Nu vor să aducă fondurile europene gratuite în România, pentru că le-ar fi spus Mihai Tudose că alea nu se pot fura.

În aceste condiții, despre autostrăzi care să taie munții de-o parte și de alta a Carpaților, despre căi ferate rapide, despre spitale noi, regionale, despre școli noi și profesori bine plătiți, despre aducerea acasă a milioanelor de tineri care și-au părăsit familiile ca să muncească în Occident nu o să auzim prea curând. S-au promis. Și ce dacă?