Valeriu Tabără

Nu vreau să spun cine a dus primele legitimații pe Valea Timocului, că începe să fie istorie și facem istorie.

Vreau să vă spun însă un lucru: problema aceasta a relațiilor cu românii de pretutindeni și din comunitățile românești nu este una nouă, din ultimii 4, 5, 6, 7 ani, ci a fost de prin ’90 pusă. Cred că ne-a lipsit suficient curaj ca să facem o lege și să ne afirmăm în acest domeniu, și să afirmăm niște relații normale cu aceste comunități.

Din acest motiv, cred că reexaminarea legii este bine-venită, și să nu ne ferim de nicio instituție care poate să personalizeze relațiile speciale dintre țara-mamă și comunități.

Și dacă se va merge pe principiul departamentului, așa cum este în Ungaria, este foarte bine, dar vreau să vă mai spun încă ceva: să facem și noi ceea ce face acest departament, și s-o facem cu curaj, și să le spunem și partenerilor noștri că ceea ce fac ei trebuie să facem și noi — și să ne permită să facem și noi —, pentru că este normal să ne susținem ceea ce nu ne-am susținut, pentru că n-am avut curajul, nici față de minoritatea românească sau aromână din Grecia, n-am avut nici față de cea din Albania, nici din Bulgaria, de nicăieri. Am stat uneori ca un drapel undeva pus, într-un vârf de munte, fără ca cineva să-l acceseze.

Or, a reface un departament cu personalitate, personalizând aceste relații, cu suficiente surse financiare, cu un curaj..., pentru că și acum, în relațiile cu Republica Moldova, nu se poate să nu ajungi să dai vizele într-un termen rezonabil, inclusiv pentru ca oamenii de știință să poată participa la reuniuni științifice... Este inacceptabil: dacă Statele Unite, într-un regim formidabil, îți permit să te duci la astfel de reuniuni, să nu poată să vină din Basarabia nici la mormântul lui Ștefan cel Mare..., dar nu mai vorbesc de ce se întâmplă în relațiile cu elevii și cu intelectualii care vor să participe la manifestările din țară, și nu numai. Este ceva inacceptabil!

Eu vă spun: am primit zeci și sute de telefoane cu ocazia unor momente din Moldova, că nu se puteau da vizele, și nu s-a putut discuta nici la Ministerul Afacerilor Externe, nici cu toți responsabilii, ca să poți să permiți să vină oamenii pentru astfel de manifestări.

Este bine să retrimitem, să construim o instituție cu adevărat trainică și cu putere de a revoluționa această relație, pentru că ea se impune inclusiv prin ceea ce înseamnă legislație internațională la această dată.

Mulțumesc.