Dumitru Avram

## „Numai patrioții pot salva România”

La capătul unui îndelungat și irațional război politic, în care s-au înfruntat șeful statului, premierul și liderii celor mai multe partide, a fost instituit votul uninominal, apreciat de adepții săi drept un pas deosebit de important pe calea reformelor în țara noastră. Din păcate, de la primul său examen, votul uninominal se dovedește o farsă nerușinată, promovând politica sacului cu bani și incompetența într-o mult mai mare măsură decât sistemul listelor de partid. Mai poate oare Traian Băsescu să susțină astăzi, după alegerile locale, că votul uninominal barează accesul la putere al impostorilor politici ori că noul sistem este în măsură să determine o riguroasă selecție a candidaților și o înnoire a clasei politice?

Ca să ne edificăm cu adevărat asupra „superiorității” votului uninominal, să aruncăm o privire asupra listelor de candidați pentru Primăria Generală a Capitalei. Surprinzător, după ce a desfundat străzile și a brăzdat trotuarele, pe care le-a ornat cu borduri din producție proprie, tăvi cu mămăligă, Adriean Videanu anunța că „V-A” mai candida pentru un nou mandat de edil-șef, dar (ca să folosim mai departe ortografia-i originală) se „V-A” bate pentru președinția Consiliului Județean Teleorman, adică pentru o nouă vacă, întorcându-se acasă nu ca fiul risipitor, ci, dimpotrivă, ca unul mult prea strângător. Între timp, s-a răzgândit și în această privință, lăsându-l pe PSD-istul Liviu Dragnea să-și ducă mai departe... proiectele. În concepția lui Traian Băsescu, rotirea lui Adriean Videanu din capitala „gospodărită” la sânge către reședința județului natal constituia probabil esența marelui act de înnoire a clasei politice. Din păcate, lumea nu vede cine-i omul politic nou.

Ca și în cazul lui Vasile Blaga, candidatul PD-L la Primăria Capitalei, acel vajnic secretar de partid de azi și de ieri, devenit în campania electorală „buldogul” călit la școala riscantă a jocului bursier, pe care a absolvit-o cu un succes (financiar) demn de invidiat. Imaculatul politician democratliberal, cel mai bogat dintre candidați, afirma că va câștiga alegerile, întrucât „vine cu un program propriu” pe baza căruia va astupa hârtoapele lăsate moștenire de predecesorul și colegul dumisale de partid. Dacă în locul promisiunilor înșiruite pe un petic de hârtie ar fi venit cu un bilanț concret al activității desfășurate anterior în fruntea Ministerului Administrației și Internelor, ar fi fost mult mai convingător.

Din motive politicianiste meschine greu de înțeles, socialdemocrații și-au tăiat și de această dată craca de sub picioare, obstrucționându-și candidatul cu șansele cele mai mari la alegerile de la 1 iunie. În urma deciziei de a-l arunca în luptă pe unul dintre liderii săi cu mult mai util în interiorul decât în afara partidului, PSD și-a retezat chiar și brațul stâng, adică mâna sa forte, care l-a individualizat în rândul protagoniștilor politici.