Mihăiță Găină

„Numărul copiilor agresați în școli crește mai fabulos decât Făt-Frumos din poveste”

Că ne place sau nu, din ce în ce mai des auzim despre tot felul de „episoade” violente, care mai de care mai impresionante, derulate în școli, și nu pe maidane. Păruielile dintre elevi sau dintre elevi și propriii lor profesori sunt la fel de distructive și de contaminante, precum o molimă care s-a instalat în mai toate unitățile de învățământ din țară. Noi știm că ne trimitem copiii la școală să învețe, într-un mediu sigur, unde pot acumula informații care să-i ajute în viitor, însă aici apar din ce în ce mai multe violențe și furturi. Adesea afli de la știri, din fotoliul din sufragerie, că propria odraslă a mâncat bătaie în curtea școlii ori a fost „corectat” de un profesor cu catalogul în cap.

Agresiunea în școli este, din păcate, un adevăr al societății noastre. Acest tip de violență se poate manifesta verbal, psihic sau fizic. În mod „tradițional”, ne-am obișnuit să considerăm normale „trântele” dintre elevi, pentru că fiecare generație a avut bătăușii ei. Există totuși diferențe semnificative între trecut și prezent, atât în ceea ce privește frecvența acestor situații, cât și nivelul percepției asupra acestor manifestări.

Trei sferturi dintre elevii români se tem de comportamentul agresiv al colegilor, în vreme ce România se află printre primele locuri în clasamentul internațional al violenței școlare, potrivit studiilor Organizației Mondiale a Sănătății, realizate în 37 de țări. De asemenea, oamenii legii spun că violența în școli prezintă un trend ascendent și în anul școlar în curs.

Din păcate, agresiunile au devenit obișnuite, un fel de tradiție sau un obicei. Sunt tolerate, sunt motiv de glumă, iar cei implicați, autorii, devin „mici eroi” ai claselor sau școlilor respective. Vă întrebați, probabil, la fel ca și mine, a cui ar putea fi vina pentru asemenea probleme. Culpa poate să aparțină școlii sau managementului, ori sistemului de pază, ori zonei în care se află situată unitatea de învățământ.

Cu toți ne întrebăm ce se întâmplă că elevii devin agresivi. Ce anume le stârnește acest comportament deloc acceptat în societate? Răspunsul este destul de simplu. Pe lângă lipsa de educație sau de atenție din partea părinților și a bunicilor, copiii devin ținte sigure ale nonvalorilor și ale modelelor nocive promovate în toate rețelele de comunicare. Și postarea pe internet a filmulețelor agresive ce incită la violență are o mare incidență din moment ce accesul copiilor la asemenea lucruri nu este menținut sub control de vreun adult responsabil. Se știe că un copil învață cel mai mult și mai ușor prin imitație. Din acest raționament, încă de mic, acesta este expus informațiilor de tot felul. Însă, în acest punct, trebuie să se intervină și să-și exercite rolul părintele, educatorul, profesorul, tutorele, adultul însărcinat să îl învețe să discearnă între ce este bun de copiat sau preluat și ce nu. Nimeni nu spune că trebuie păzit copilul pas cu pas și urmărit la fiecare mișcare, nimeni nu spune să îi îngrădești copilului libertatea, însă printr-un program potrivit vârstei lui, prin atenție, afectivitate, ascultare și identificarea nevoilor lui se restrânge cercul posibilității preluării unor modele nocive. Foarte important este și faptul că părintele este primul și cel