Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·9 septembrie 2008
other · adoptat
Dumitru Avram
Dezbateri procedurale legate de votul asupra moțiunii 27
Discurs
„O guvernare iresponsabilă”
În 20 de județe ale țării au avut loc, ieri, mari manifestații împotriva politicii duse de actualul guvern în domeniul agriculturii. Lucrătorii ogoarelor din 6 județe au venit la București cu 1.000 de utilaje agricole. Printre cei care au luat cuvântul la mitingul organizat cu acest prilej în Capitală s-a aflat și președintele Filialei PRM Teleorman, Florică Mara, care le-a bătut zdravăn obrazul celor aflați la Palatul Victoria, subliniind că, din cauza acestora, agricultura românească a ajuns o adevărată Cenușăreasă, aflată departe de normele și practicile europene.
Cu o aroganță greu de egalat și cu buzunarele pline, Călin Popescu-Tăriceanu declara zilele trecute că guvernul pe care îl conduce este cel mai performant din întreaga istorie a României. Din păcate, tabloul liberal ultraoptimist al economiei noastre se înfățișează, pe zi ce trece, în culori tot mai cenușii. Inflația a ajuns la 8,6% și n-ar fi exclus ca anul viitor s-o exprimăm iarăși prin două cifre, fără virgulă între ele; cursul mediu de schimb a înregistrat valori de peste 3,6 lei pentru un euro; rata șomajului a ajuns la 6,3%. Astăzi, numărul salariaților este de doar 4,6 milioane, față de 8,1 milioane în 1990. Dar oare care ar fi fost dimensiunile șomajului și, mai cu seamă, consecințele acestui fenomen dacă 2-3 milioane de români nu și-ar fi găsit de lucru în alte țări?! Prin decizia lor îndrăzneață, dar atât de riscantă, toți acești oameni s-au salvat pe ei din ghearele sărăciei, dar au dat o gură de oxigen și unei economii pe cale de dispariție. Fără banii lor și ai investitorilor străini, fosta noastră economie națională nu ar fi supraviețuit.
Este însă greu de crezut că banii românilor care muncesc în Spania, Italia, Irlanda, Germania, Franța, Grecia și prin alte țări vor putea să asigure existența economiei noastre pe termen lung, în condițiile unei crize de-a dreptul devastatoare, prin consecințele ei, pentru toate domeniile vieții.
De la 1 iulie, gazele naturale s-au scumpit cu 12,5%, iar energia cu 5,31%. Aparent suportabile, aceste majorări atrag după ele creșteri în lanț ale prețurilor la alimente și la celelalte produse. Cu siguranță că românii vor resimți în modul cel mai dramatic efectele acestei crize. În condițiile în care la noi salariul mediu este de 300 de euro (de 2-3 ori mai mic decât în cele mai multe dintre țările Uniunii Europene), suntem obligați să plătim un preț de două ori mai mare pentru un kilogram de carne, pentru un litru de ulei sau pentru un kilogram de zahăr. Aceste diferențe explică de ce românii cheltuiesc peste 40% din venituri pentru produsele alimentare, în timp ce în Marea Britanie acest procent este de numai 9%. Ca de fiecare dată, pentru a calma nemulțumirile cetățenilor, Guvernul condus de Tăriceanu recurge la paliative, în locul măsurilor reale și eficiente, anunțând că va spori cu 12,5% cuantumul ajutoarelor pentru încălzire acordate oamenilor cu venituri reduse. O asemenea măsură nu-i încălzește nici pe cei nevoiași, care sunt siliți să acopere din propriile resurse prețurile piperate ale inconștienței celor de la putere.