Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·11 iunie 2014
Declarații politice · respins
Vasile Mocanu
Discurs
## „O inițiativă bună”
Printre preocupările actualului ministru al sănătății, domnul Nicolae Bănicioiu, se află și construirea a trei spitale regionale nou-nouțe. Aș ține în mod deosebit să reamintesc domnului ministru că principala cauză a mortalității în țara noastră a devenit cancerul, acesta fiind acum inamicul public numărul unu. Cu această ocazie, aș dori să reafirm o mai veche dorință de a pune un mai mare accent pe diagnoza cât mai precoce a cancerelor și pe tratamentul acestuia în condițiile secolului XXI. Și m-aș referi aici la implementarea aparaturii specifice acestei depistări timpurii, întrucât se observă că până acum nu s-a pus, de exemplu, problema achiziționării în spitalele noastre de aparatură cu termoviziune, foarte ieftină ca preț, dar extraordinar de utilă în depistarea a peste 160 de boli, tehnica aceasta reușind să depisteze un cancer mamar cu mulți ani înainte de a se manifesta, reușind astfel să scutim de multe chinuri o mulțime de femei. Se știe doar că un cancer depistat în prima sa fază are mari șanse de a se vindeca și e greu de crezut că există cineva care nu dorește asta.
De asemenea, trebuie să se reducă timpul de răspuns la analizele specifice. În ziua de azi se așteaptă după rezultatul histopatologic peste 30 de zile, ceea ce, în cazul unui cancer agresiv, este mult. Și aș mai dori să adaug faptul că trebuie să înmulțim numărul acceleratoarelor liniare de particule, știut fiind că acestea au niște rezultate deosebite în tratarea cancerelor, iar vechile aparate cu cobalt sunt destul de periculoase. În plus, programarea în ziua de azi la un astfel de aparat de tratare a cancerului durează cel puțin trei luni. Dacă adăugăm și luna de așteptare după rezultatul histopatologic, iaca se fac patru luni de așteptare, minimum. În cazul unui cancer mai agresiv, chiar dacă este depistat într-o fază incipientă, poate însemna mult, reducerea timpului de depistare și tratament cu luni de zile poate însemna exact diferența între viață și moarte.
Nu trebuie uitată nici chimioterapia, căreia trebuie să-i înmulțim numărul de molecule de substanțe de ultimă generație descoperite.
Un alt lucru important pe care doresc să-l supun atenției este că, dacă tot construim spitale noi, să nu ducem în ele năravurile vechi. Să lăsăm ca acolo să se manifeste adevărații profesioniști, să scoatem politica partizană din spitale, să lăsăm o speranță și tinerelor cadre medicale, să nu-și mai caute speranțele de viitor peste hotare. Căci logica este simplă: dacă pleacă toți doctorii buni, în țară cine mai rămâne? Și, cu toate dotările cele noi, dacă nu avem doctori buni, riscăm să ne opereze... strungarii, că și așa e o meserie pe cale de dispariție, dacă tot a murit industria noastră...
În concluzie, având în vedere noul inamic public numărul unu, trebuie să ne adaptăm strategiile și tehnicile în funcție de situația actuală, reiterându-mi propunerea de a acorda o importanță sporită, dacă se poate chiar de azi, luptei cu acest flagel nemilos care este cancerul și care cunoaște o creștere alarmantă în rândul populației României.