Dan Ștefan Motreanu

„O lege care ne întoarce în timp înapoi cu 20 de ani”

Guvernul ne solicită să dezbatem în Parlament ultima variantă a proiectului Legii educației în regim de urgență. Practic, Guvernul ne cere să adoptăm foarte repede o lege extrem de controversată și extrem de criticată de specialiștii în domeniu, ne cere să o adoptăm după nici o lună de dezbateri publice, multe dintre acestea doar formale și unde, în foarte multe situații, a prevalat doar punctul de vedere al

Guvernului. În plus, varianta care a ajuns la Parlament a fost definitivată de Guvern pe 12 aprilie anul curent și foarte puțini dintre cei care lucrează în învățământ au avut ocazia să o cunoască.

Cu toate că se cere Parlamentului adoptarea în regim de urgență, ministrul de resort, în încercarea de a calma lucrurile, declară public că „dezbaterile pe marginea Proiectului legii educației vor continua”. Sincer, nu înțeleg cum ar putea continua dezbaterile publice, din moment ce proiectul de lege ar urma să fie legiferat în regim de urgență! Cred că ne aflăm în fața unei noi acțiuni de imagine a ministrului educației. În mod normal, Legea educației, care este una de importanță capitală pentru România, pentru adoptarea ei trebuie să aibă avizul întregii societăți și să reprezinte nu doar voința celor aflați trecător la guvernare, ci și a celor chemați să transpună în realitate prevederile acesteia. Dar, așa cum ne-au obișnuit succesivele cabinete Boc, acest lucru nu contează pentru actuala garnitură de la Palatul Victoria.

Intrând pe fondul problemei, nu pot să nu remarc faptul că deși se vorbește de o reformă, de fapt asistăm la o întoarcere în timp. Se revine la păgubosul sistem care a funcționat o bună perioadă de timp, începând cu anul 1974, și anume învățământul obligatoriu de 10 ani, care a contribuit la scăderea și diluarea calitativă a actului de învățământ, aruncând pe piață absolvenți de 10 clase foarte slab pregătiți. Mai mult, spre deosebire de perioada respectivă, acum este eliminat și învățământul profesional. Eu nu cred că, în situația economică de astăzi, România nu mai are nevoie de muncitori calificați, tehnicieni sau maiștri. Din contră, ei sunt mai mult decât necesari într-o perioadă în care 80% din lucrări se fac cu mână de lucru necalificată.

Modificările aduse sistemului în 1974 au contribuit, printre altele, la scăderea calității învățământului în mediul rural. Actualul proiect de lege vine acum și continuă, prin prevederi rigide, „opera” începută în 1974. Mai mult, prin anumite articole, noul proiect dezavantajează elevul din mediul rural căruia nu i se dau șansele celui din mediul urban. Astfel, se prevede pentru învățământul primar să avem clasa pregătitoare și clasele I-IV cu o medie de 20 de elevi, dar nu mai puțin de 15, și în învățământul gimnazial o medie de 25 de elevi, dar nu mai puțin de 15. Nu s-a ținut cont de faptul că în mediul rural numărul de elevi este, de regulă, mic. Din această cauză, media de elevi și limita inferioară propusă de Guvern nu sunt realiste pentru școlile din mediul rural.