Traian Constantin Igaș

„O modificare mult așteptată: votul uninominal”

A trecut deja foarte mult timp de când se vorbește de atât de mult așteptatul vot uninominal, acest vot despre care foarte mulți oameni politici au vorbit, spunând în fel și chip cât de mult îl doreau și cât de multe eforturi depun pentru ca el să fie promovat. Timpul ne-a dovedit că declarațiile făcute de ei n-au fost decât vorbe și meschinărie. Nu puține au fost vocile care ne vorbeau de reformarea clasei politice odată cu introducerea acestui vot uninominal. Într-adevăr, clasa noastră politică, mai mult decât oricare alta, are nevoie de o reformare. Ne punem însă întrebarea acum, la câteva zile de la adoptarea acestui vot uninominal, dacă ea va fi cu adevărat reformată, dacă prin acest vot vom reuși să redăm acestei instituții, în slujba căreia ne aflăm cu toții, încrederea pe care ar trebui să o aibă toți cetățenii acestei țări.

Nu am absolut niciun fel de reținere în ceea ce privește această modalitate de alegere a parlamentarilor, din contră. Consider însă că varianta propusă de președintele Traian Băsescu era mult mai potrivită pentru o reală reformare a clasei noastre politice. S-a spus despre ea că era o variantă mai dură. Se prea poate. Dar există momente și au mai existat și în trecut, istoria ne-a dovedit-o, că România are nevoie uneori și de măsuri mai dure.

Uniunea Europeană, de exemplu, pe care cu toții afirmăm că ne-o dorim, se va dovedi, în timp, că va avea și măsuri mai dure, că nu vom fi tratați preferențial și că va trebui să respectăm aceleași reguli, chiar dacă pentru noi vor fi mai dure, la fel cu ceilalți membri cu care ne-am aliniat.

Varianta propusă de președintele Traian Băsescu ar fi permis intrarea în Parlament a cel mult trei partide. Oare e nevoie de mai mult? Imediat au apărut voci care strigau în gura mare că vor exista categorii de populație ce nu vor avea reprezentanți și deci nu vor fi reprezentate în Parlament. Oare acei reprezentanți care ar fi intrat în această instituție nu slujeau interesele tuturor cetățenilor? Oare un parlamentar poate spune că pe „X” l-a reprezentat, iar pe „Y” nu, cu el n-are nicio treabă, sau că acesta este exclus de la masă?!

România n-a făcut niciodată diferențieri între cetățenii ei, indiferent că ei s-au numit maghiari, nemți sau romi. O afirmație categorică, ce nu poate fi contestată. N-a avut acest gen de probleme niciodată, lucru care mă îndreptățește să cred, încă o dată, că varianta votului uninominal propusă de domnul președinte a fost exclusă din cu totul alte motive. Orice parlamentar care ar fi candidat, conform acestui proiect, ar fi fost declarat câștigător dacă obținea o majoritate absolută în primul tur de scrutin. Dacă nu o obținea, se organiza un al doilea tur, între primii doi clasați, iar cel care aduna cele mai multe voturi în urma celui de-al doilea tur urma a fi declarat câștigător.

Ce poate fi mai corect decât atât? Ce n-ar fi înțeles omul de rând din acest model? Acum, alta va fi situația. Altfel se vor numi unii parlamentari, care nu vor fi aleși cu 50%+1 din voturi. Se va aplica varianta domnului Tăriceanu, din care omul simplu nu va mai înțelege nimic. Vom avea parlamentari care vor intra în Parlament, cu toate că au pierdut în colegiile uninominale. Ce va înțelege cetățeanul de rând din acest model? Nimic altceva decât că e păcălit din nou. Nimic altceva decât că Măriei i-a fost schimbată, din nou, doar pălăria.