„O moțiune ipocrită a Partidului Democrat față de problemele agriculturii”
Agricultura României se confruntă cu o criză nemaiîntâlnită în ultimii 17 ani, iar măsurile de revigorare ce s-ar impune să fie luate în regim de urgență sunt necredibile. Este adevărat că în agricultură avem o situație dezastruoasă, dar, deocamdată, nu-i putem imputa acest lucru actualului ministru al agriculturii. Pentru neregulile semnalate în agricultură era foarte bine ca semnatarii acestei moțiuni să fi votat în Senatul României pentru demiterea la timp a fostului ministru Gheorghe Flutur, la dezbaterea celor două moțiuni simple introduse în anii 2005 și 2006 de senatorii P.R.M. și P.S.D.
Susțin acest lucru deoarece în anul 2006 au fost obținute cele mai slabe producții agricole din ultimii 40 de ani. Cu producțiile obținute anul trecut (de 2.636 kg/ha grâu, de 2.651 kg/ha orz de toamnă, de 2.053 kg/ha orzoaică, de 1.528 kg/ha floarea-soarelui și alte producții rușinoase la porumb, legume, fructe și în sectorul zootehnic), România se situează pe ultimul loc în Europa, iar pe plan mondial cred că depășim doar câteva țări africane.
Aceste producții slabe, obținute anul trecut, au ca efect la ora actuală o balanță de plăți deficitară de 1/5 în sectorul agricol. România, deținătoarea unei suprafețe de 9,6 milioane hectare de teren arabil, capabilă să asigure hrana pentru 70 de milioane persoane, importă grâu (1.000.000 tone, adică 30% din consum), grâu furajer, porumb furajer, carne de porc (200.000 tone, adică 45% din consum), carne de pasăre (158.000 tone, adică 38% din consum), carne de bovină (25% din consum), lapte și produse lactate (40% din consum), zahăr brut (60% din consum), legume și fructe (30–70% din consum).
Practic, toată agricultura românească este falimentară. Siguranța alimentară a țării este în pericol, mai ales din cauza schimbărilor climatice. După părerea inițiatorilor moțiunii, vinovat de această stare de lucruri este actualul ministru Decebal Traian Remeș, care conduce agricultura de 45 de zile. Fostul ministru Gheorghe Flutur, care a condus agricultura mai mult de doi ani, nu are nicio vină? Apreciați și dumneavoastră, domnilor colegi, care este adevărul.
În moțiune se arată că Guvernul Tăriceanu și actualul ministru Traian Decebal Remeș tratează agricultura cu neștiință și rea-credință.
Partidul România Mare susține că toate guvernele postdecembriste au tratat agricultura cu rea-credință și neștiință. Altfel cum s-ar putea justifica distrugerea a peste 6.000 de ferme din I.A.S.-uri, toate purtătoare de investiții: zootehnice, pomicole și legumicole. Numai aceste ferme puteau asigura necesarul de alimente pentru întreaga
populație a țării, fără să mai punem la socoteală sectoarele zootehnice din fostele C.A.P.-uri. S-a distrus totul, în timp ce țări foste comuniste, ca R.D. Germania, Ungaria, Cehoslovacia, au transformat marea agricultură în societăți comerciale.
Absorbția fondurilor europene este cu adevărat o mare problemă pentru România!
S-a dovedit că negocierea, pentru România, de a stabili suprafețele prin ortofotoplanuri, transformate în hărți la scara de 1:10.000, nu a fost bună. Este greu și pentru un om cu studii medii sau superioare să-și caute suprafața de teren pe o hartă unde 100 m =1 mm, darămite pentru un țăran! Cu toate acestea, această acțiune am înțeles că s-a încheiat. Actualul ministru se ocupă de asigurarea spațiilor pentru unitățile teritoriale ale A.P.I.A. (Agenția de Plăți pentru Investiții în Agricultură), s-au adus mașinile de teren, deci avem o siguranță în obținerea integrală a acestor fonduri.
În moțiune se arată că nici până la ora actuală nu este depus Programul național pentru dezvoltare rurală la Comisia Europeană de la Bruxelles, ceea ce va face ca anul acesta să nu putem absorbi 500 milioane de euro.
Acest lucru este adevărat și se referă la banii pentru dezvoltare rurală și pescuit (fostul SAPARD). Fostul ministru al agriculturii, domnul Gheorghe Flutur, ne-a asigurat anul trecut că „toate proiectele rămase nefinanțate de pe SAPARD se vor derula în continuare și vor fi adaptate la Programul Național pentru Dezvoltare Rurală”, lucru ce nu a fost posibil. Deci în anul 2006 la Ministerul Agriculturii nu a existat niciun program, ministerul nu a avut o strategie clară pentru a implementa măcar câteva din cele 21 de măsuri, bazându-se pe continuarea proiectelor SAPARD existente. De aceea, actualul ministru are datoria de a găsi soluții ca să fie atrase anul acesta și o parte din aceste fonduri.
Gestionarea secetei este o altă acuzație adusă domnului ministru Remeș.
## Domnilor colegi,
Seceta s-a manifestat în România încă din toamna anului trecut. Este inadmisibil ca, de la o suprafață amenajată pentru irigații de 3 milioane hectare, să se irige doar 200.000 hectare. Dar nici la acest capitol nu este vinovat actualul ministru al agriculturii.
Conform Legii nr. 138/2007, organizațiile utilizatorilor de apă trebuie să facă contracte pentru obținerea apei pentru irigat până la 31 ianuarie a anului în curs. Din lipsă de fonduri aceste contracte nu se fac și venim și prelungim în fiecare an termenul de contractare a apei până la 31 iulie. Dar această prelungire a termenului nu rezolvă problema irigatului.
Prețul de cost al metrului cub de apă a crescut enorm. Sunt zone unde 1.000 m³ de apă (care asigură 2-3 udări/hectar) costă 20 milioane lei vechi. De unde să aibă producătorii agricoli acești bani, dacă nu au garanția vânzării produselor, sunt șantajați de procesatori și de tot felul de comercianți, iar subvențiile pentru agricultură sunt extrem de mici?!
## Stimați colegi,
Partidul România Mare consideră că problema irigatului și a îmbunătățirilor funciare sunt probleme de mare interes național, mai ales în noile condiții climatice.
Trebuie să refacem în 2-3 ani întreaga suprafață pentru irigații, de 3 milioane hectare, și să stocăm în acumulări apa adunată din precipitații. Numai așa vom putea contribui la
combaterea încălzirii globale și să oprim deșertificarea României.
Apreciem că Guvernul României și domnul ministru Traian Remeș trebuie să acorde despăgubiri la culturile agricole calamitate din cauza secetei, precum și la plantațiile de pomi fructiferi care au înghețat în procent de 100%.
Vă reamintesc, domnule ministru, că în Transilvania a fost calamitată din cauza înghețului toată pomicultura, și sunteți obligat să luați măsuri pentru a salva fermele pomicole consacrate, cu datorii la bănci și la furnizorii de îngrășăminte chimice și pesticide, altfel se vor distruge și ultimele plantați intensive care mai sunt în țară.
Alt capitol la care se referă moțiune sunt subvențiile în agricultură. Toți producătorii agricoli din România se așteptau ca, în anul 2007, anul integrării României în U.E., subvențiile pentru agricultură să fie mult mai mari comparativ cu cele din anii anteriori.
Așa cum arată autorii moțiunii, au dispărut o serie de subvenții, în special în zootehnie (lapte – numai pentru laptele euroconform), prima pentru vițel, subvenția pentru tăurașii predați la abatorizare, ceea ce va duce la o nouă scădere a efectivelor de animale, și așa reduse la 40% față de anul 1989. În horticultură au dispărut subvențiile de 4.000 RON/hectar în sere și solarii, și subvenția de 400 RON/hectar la pomii fructiferi.
Vă imaginați, domnule ministru, ce înseamnă pentru acești fermieri, cărora recolta le-a fost calamitată în proporție de 100% din cauza înghețului, faptul că nici subvenții nu primesc?!
Domnule ministru Decebal Traian Remeș, trebuie să faceți ordine în sistemul de subvenții pentru ca să cunoască toți producătorii agricoli următoarele:
## U.E. ne dă anul acesta subvenția pentru zootehnie?
Ce subvenții se vor primi anul acesta în agricultură din sursele proprii ale Guvernului României?
Cum vor fi împărțite aceste sume, extrem de mici, pe județe și producători agricoli?
## Domnilor colegi,
La dezbaterea proiectului bugetului de stat pe anul 2007 în Camerele reunite, toți parlamentarii care au luat cuvântul au cerut creșterea bugetului pentru agricultură, în special la capitolele: „Subvenții”, „Îmbunătățiri funciare”, „Împăduriri și irigații”.
Semnatarii acestei moțiuni au votat împotriva creșterii bugetului pentru agricultură și rău au făcut! Oare tot domnul ministru Remeș este vinovat și pentru acest buget extrem de mic pentru agricultură de sub 1% din P.I.B.?
Domnule ministru,
## Domnilor colegi,
Marea majoritate a societăților comerciale din România, precum și cele 4 milioane de gospodării țărănești, denumite, mai nou, impropriu, ferme, își reduc din ce în ce mai mult suprafețele cultivate.
Producătorii agricoli nu mai pot suporta prețurile crescute la carburanți, lucrări mecanice, semințe, utilaje agricole și piese de schimb. Lipsa capitalului distruge piața. Legea piețelor nu funcționează. Niciun producător agricol nu știe cu ce plante să cultive pământul, nu cunoaște unde își va vinde produsele și la ce preț. Țăranii sunt jefuiți de tot felul de comercianți.
Pârghiile de echilibrare a pieței nu funcționează. Prețul de intervenție este o poveste. Când și unde s-a practicat în România?
Nu cunosc să avem comisii de produs care să funcționeze.
Semnatarii moțiunii au dreptate când cer subvenții la nivelul U.E., reducerea sau eliminarea T.V.A.-ului la semințe, îngrășăminte, pesticide, apă de irigații.
Aplicați, domnule ministru Remeș, aceste măsuri și veți demonstra Guvernului că mai mulți bani se aduc la buget în felul acesta, prin lucrarea întregii suprafețe de teren arabil a țării, această bogăție pe care nu o prețuim destul!
Autorii moțiunii se consideră mari specialiști în retrocedările de suprafețe funciare și susțin că Legea nr. 247/2007 a creat condiții pentru finalizarea retrocedării.
De 17 ani încercăm să aplicăm legile fondului funciar pentru ca să se facă dreptate și consider că fiecare cetățean este îndreptățit la aceasta. Din păcate, de legile fondului funciar au profitat foarte mulți, unii au ajuns cei mai bogați oameni din România, alții au făcut carieră politică...
Cert este un lucru: statul român, încă înainte de 1945, a avut peste 600.000 hectare de teren, prin ferme de stat, în fiecare județ. Acest teren a fost cumpărat de statul român.
După 1945, ca urmare a aplicării reformei agrare, care prevedea maximum 50 de hectare de proprietar (ca și Legea nr. 247/2005), și a lucrărilor de desecări, s-a ajuns la 1.200.000 hectare, circa 6.000 de ferme, toate purtătoare de investiți. După toate calculele, dacă legile fondului funciar ar fi fost respectate, statul român ar fi rămas cu cel puțin 800.000 – 900.000 hectare de teren.
Toate legile fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 268/2001, Legea nr. 400/2002, Legea nr. 247/2005) apără proprietatea statului și investițiile. Nicio lege nu prevede retrocedarea a mai mult de 50 de hectare de proprietar. În practică, statul român a mai rămas cu circa 200.000 hectare de teren, care, și acesta, se încearcă, prin toate metodele, să se retrocedeze, inventând tot felul de mijloace.
Inițiatorii moțiunii cer ca terenurile A.D.S.-ului să treacă la consiliile locale, lucru ce nu s-a întâmplat nici înainte de 1945.
De ce nu cer inițiatorii moțiunii să fie depistați cei care au fost împroprietăriți ilegal din terenurile statului?
Deci din 1,2 milioane hectare, A.D.S. ar rămâne cu 200.000 hectare. Semnatarii moțiunii sunt de părere că și cele 200.000 hectare de teren ar trebui retrocedate, deoarece actualmente el este arendat unor grupuri mafiote. Chiar dacă nu ar plăti nimic statului pentru pământ, cei care îl lucrează aduc un venit enorm la buget, față de 70% din pământul țării care este nelucrat. S-au îmbogățit doar cei care au fost împroprietăriți ilegal din pământul statului.
În concluzie, Partidul România Mare susține că autorii moțiunii au dreptate în multe dintre problemele legate de starea actuală a agriculturii românești, dar nu au căderea morală pentru ca tocmai ei să ceară demiterea actualului ministru al agriculturii.
Vinovatul trebuie căutat în partidele care au gestionat agricultura și România în ultimii 17 ani.
Acesta este motivul pentru care Partidul România Mare nu va susține această moțiune simplă.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.