Gigel Sorinel Știrbu

## „O necesară cale de mijloc în cercetare”

La sfârșitul săptămânii trecute am recepționat în sfârșit o știre care m-a bucurat și mi-a redat un tonus optimist: o firmă românească, MBTelecom a câștigat (pentru a doua oară) marele premiu la cea de a 41-a ediție a Salonului de invenții de la Geneva.

După doar câteva ore, o altă știre mi-a lăsat un gust amar, o știre care nu doar că a ecranat-o pe prima, dar a și estompat-o: toți membrii Consiliului Național al Cercetării Științifice (CNCS) și-au prezentat demisia, acuzând divergențe grave cu conducerea ministerului.

Personal, consider că este de o gravitate maximă gestul extrem la care au recurs membrii CNCS. Aș putea să o asemăn cu un seism în domeniu. Știu, nu sunt bani suficienți pentru cercetare. Nu sunt de fapt suficienți banii necesari întregului proces de învățământ. Trecem printr-o perioadă de constrângeri și trebuie făcute sacrificii. Știu, de asemenea, că este foarte dificil de luat o decizie de unde să tai și unde să cârpești. Și totuși, de cercetare avem nu mare, ci uriașă nevoie!

Am înțeles că divergența dintre membrii CNCS și conducerea ministerului a avut la bază poziția diametral opusă față de finanțarea unor programe. Evident, mai sunt și alte probleme legate în ultimă instanță tot de finanțare. Membrii CNCS au optat pentru acordarea de prioritate Programului IDEI, în timp ce ministerul a respins această opțiune, acordând prioritate Programului Resurse Umane.

Demisia membrilor CNCS a demonstrat că niciuna dintre părți nu a fost dispusă să cedeze. Îmi este dificil să mă situez de o parte sau de alta, să acuz o parte sau alta. Poate ar fi fost mai utilă o cale de mijloc.

Consider însă ca fiind eronată poziția _post factum_ a conducerii ministerului. „Fidel principiului de a consulta universitățile în privința selectării de membri pentru comisiile și consiliile consultative, Ministerul Educației Naționale a solicitat instituțiilor de învățământ superior încă de acum două luni propuneri pentru completarea CNCS. Luând act de decizia membrilor CNCS, MEN va urgenta procedurile de completare a consiliului, astfel încât derularea proiectelor curente să nu fie prejudiciată.” Acesta este răspunsul la demisia în bloc a membrilor CNCS.

Sincer, m-aș fi așteptat la un alt răspuns sau la o inițiativă care să conducă spre o mediere. Consider că o discuție cu cărțile pe față și față în față cu parlamentarii din comisiile pentru învățământ în rol, dacă nu de arbitri, cel puțin de observatori, ar fi fost utilă. Sunt convins că poate nu este târziu pentru o astfel de acțiune de mediere. Dar cineva trebuie să facă primul pas. Este posibil ca și în urma medierii să nu se ajungă la niciun rezultat, să nu se ajungă la o reconciliere, dar trebuie încercat. Și, repet, avem nevoie de cercetare, avem nevoie de cercetători și cred că o cale de mijloc poate exista.