Antonella Marinescu

„O operațiune de comando la adresa României – desființarea sau comasarea spitalelor”

Deciziile Guvernului Boc de desființare și comasare sunt o măsură care aruncă definitiv în haos sistemul sanitar. Oare guvernanții sunt contaminați cu sindromul „imunitate”?

Distrugerea sistemului a început odată cu umilirea medicilor și alungarea lor din țară. 182 de spitale dintre cele 435 existente în România vor fi comasate sau reprofilate, potrivit unei propuneri a Ministerului Sănătății. Unitățile comasate vor deveni secții exterioare ale altor spitale. Dintre cele 182 de spitale, 111 sunt propuse pentru comasare cu alte spitale, iar 71 de spitale vor fi reprofilate în cămine de bătrâni sau centre de urgență.

În ceea ce privește modificarea spitalelor în cămine de bătrâni, explicația este următoarea: „Intenția Ministerului Sănătății este să facă din cele 71 de spitale centre medicosociale pentru vârstnicii cu afecțiuni cronice, iar în aceste condiții centrele vor funcționa ca orice spital”. Crearea unui număr așa de mare de aziluri de bătrâni nu cred ca este necesar la ora actuală. Tradiția la români a fost și va rămâne ca bătrânii să trăiască în sânul familiei. E păcat ce se întâmplă și vom plăti mai mult decât se crede că vom câștiga. Oare țara aceasta se va transforma într-un mare azil de bătrâni?

Daca în 2009 România se situa pe locul 11 într-un clasament al țărilor europene, făcut pe baza numărului de paturi de spital, cu 658 de paturi disponibile la suta de mii de locuitori, acum țara va avea numai 549 de paturi la suta de mii de locuitori și va coborî pe locul 16 în clasament.

Retrocedările fără noimă și fără discernământ sunt o nebunie, care numai la noi se putea întâmpla. Țări precum Cehia, Polonia, Ungaria nu au retrocedat în natură, ci doar au dat despăgubiri bănești într-un anumit cuantum.

Ministrul Sănătății, Cseke Attila, a declarat că măsurile de comasare a spitalelor sunt necesare deoarece în prezent structura sistemului sanitar „păcălește pacientul”.

„Nu există medici, linie de gardă, iar șansele de a primi tratament corespunzător sunt reduse, drept pentru care în multe situații pacientul este transferat la spitalul județean de urgențe”.

În acest caz îmi vin în minte două întrebări: Ce poți face dacă nu o să mai fie destule spitale care să primească toți pacienții? Te duci la Viena pentru ca ai bani? Greșit! Chiar dacă ai avea toți banii din lume, Viena este departe și în medicină timpul este foarte prețios. Dar ceilalți care nu au bani știu că în spitalele din România chiar poți să te faci bine și cu bani puțini. Factorii naturali de aici sunt unici și gratis pentru că oamenii care lucrează în aceste spitale din România sunt adevărați profesioniști și au altceva, de neprețuit,... suflet... ceea ce la Viena nu vom găsi niciodată.

Un exemplu bun este Sanatoriul Balnear de la Mangalia, care este renumit și peste granițele țării. Această unitate sanitară care a mers pe profit în ultimii ani reprezintă pentru Municipiul Mangalia o valoare a patrimoniului local care atrage mii de turiști străini în sudul litoralului românesc. Are o vechime de peste 50 de ani și tratează cazuri și boli diferite de cele tratate la sanatoriul Techirghiol, a cărui anexă se dorește a fi. Prin desființarea Sanatoriului din Mangalia va fi afectată dezvoltarea turistică a zonei, vor scădea veniturile de la bugetul local, va fi afectată direct calitatea vieții cetățenilor din municipiul Mangalia. Iar în cazul acestui sanatoriu mai sunt și altele în țară. Oare desființarea este o pedeapsă pentru că are în derulare proiecte pe bani europeni și că în ciuda faptului că Ministerul Sănătății nu a alocat niciun ban de ani buni, sanatoriul a făcut investiții din venituri proprii?