Dan Bordeianu

„O pledoarie pentru securitatea energetică a României”

Cu aproape o lună în urmă, Guvernul bulgar, condus de premierul Boiko Borisov, își prezenta demisia în Parlament, ca urmare a incapacității sale de a gestiona consecințele sociale și economice ale dublării facturilor la energia electrică către populație. Peste o sută de mii de persoane au ieșit pe străzile Bulgariei, din peste 35 de orașe, pentru a protesta împotriva guvernanților și a grupului energetic ceh – CEZ Bulgaria. Violențele stradale au culminat cu autoincendierea a patru cetățeni bulgari, formă maximă a protestului antiguvernamental.

Problemele sociale generate de facturile crescute la energie în țara vecină ne invită și pe noi, guvernanți și parlamentari, să regândim strategia energetică a României, pe termen lung, astfel încât să ne asigurăm independența energetică. Prin independență energetică, componentă esențială a securității naționale, înțeleg capacitatea statului român de a-și asigura necesarul de energie pentru consumul intern la costurile cele mai reduse posibil de producție și distribuție a energiei. În cazul țării noastre, este aproape o utopie să credem că vom putea avea curând asigurată o independență energetică rezonabilă. Pentru noi este important ca raportul între energia produsă pe plan intern față de energia importată, în special gaze naturale, să fie sustenabil economic și suportabil pentru consumatorii interni (casnici și industriali).

Strategia energetică a României, actualizată pentru perioada 2011–2020, își propune ca obiectiv general „satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile”. Însă asigurarea securității energetice nu înseamnă numai reducerea dependenței energetice a țării prin limitarea sau renunțarea la sursele de import, imposibilă, de altfel, mai ales în perioade de declin economic. Securitate energetică înseamnă și diversificarea

surselor de import, concomitent cu exploatarea eficientă, durabilă, a surselor interne.

Revenind la strategia energetică a României, apreciez că pe hârtie lucrurile par frumoase, însă ceea ce se întâmplă în realitate contrazice bunele intenții formulate de specialiștii noștri și asumate de decidenții politici, oricare ar fi aceștia.

În fapt, România este extrem de dependentă de importurile de energie primară – gaze, țiței, cărbune, combustibil nuclear. Capacitățile de producție și distribuție a energiei nu mai sunt controlate de statul român decât într-o măsură nesemnificativă. OMV Petrom, grupul CEZ, E-ON și alte asemenea companii realizează profituri imense pe care apoi le repatriază prin intermediul companiilor-mamă. Investițiile pe care le fac în capacitățile de producție și distribuție a energiei se axează pe tehnologia achiziționată din exterior. Efectul de multiplicare a acestor investiții în economia națională este aproape zero. De exemplu, grupul ceh CEZ România, care deține supremația în producția de energie regenerabilă în România, asigură deja aproximativ 20% din necesarul de energie electrică, face presiuni asupra Autorității Naționale pentru Reglementare în Energie (ANRE) să preia costurile investițiilor pe care le-au realizat în capacitățile de distribuție. În curând, pe facturile consumatorilor casnici și industriali din România se vor regăsi costurile „certificatelor verzi”.