Carmen Axenie

„O practică unitară și răspunderea magistraților – soluțiile pentru recâștigarea încrederii în justiția românească”

Avem un nou Cod civil, și asta mulțumită și majorității dintre dumneavoastră care ați înțeles necesitatea unei schimbări. Ministerul Justiției ne asigură că noul cod va influența radical și pozitiv societatea civilă și va da un plus de credibilitate mediului de afaceri românesc. Să nu uităm că unul dintre domeniile cele mai controversate și mult discutate la nivelul relațiilor România-UE a fost și încă mai este cel al justiției. România a ajuns astfel să plătească, sub formă de daune, sume importante, totul datorându-se unei înțelegeri și aplicări diferite a unor prevederi legale, destul de ambigue în interpretare. Iată de ce întărirea răspunderii în sistemul judiciar continuă să reprezinte o prioritate, indiferent de regimul politic care guvernează.

Eu, personal, ca jurist și ca unul dintre cei care au participat direct la elaborarea noului Cod civil, nu contest în niciun fel avantajele pe care le poate aduce această nouă reglementare, dar cu o singură condiție: să fie aplicată în mod corect și unitar, fără interferențe politice sau economice.

Momentul important abia acum urmează și va fi cel al aplicării. Momentul primelor hotărâri judecătorești va fi cel care va pune bazele viitoarei jurisprudențe. Iată pentru ce este necesară, încă de la început, o practică unitară care să netezească calea aplicării în justiție și să nu provoace confuzii într-un sistem și așa destul de bulversat.

Reformarea sistemului juridic din România, început din 2005, a avut ca scop tocmai crearea unor premise care să permită magistraților o interpretare și aplicare unitară a legislației în vigoare, dar din păcate procesul nu este nici pe departe finalizat. Am înțeles că Consiliul Superior al Magistraturii face toate eforturile în acest sens, dar, așa cum am spus, măsurile trebuie continuate.

În orice societate democratică, existența unui stat de drept presupune implicit ca instanțele judiciare să aplice legislația în mod unitar, căci justiția este unică și egală pentru toți cetățenii. Dar, din păcate, acest deziderat nu este atât de simplu de aplicat, unele chestiuni de drept fiind rezolvate, în practică, contradictoriu de instanțe, în funcție de interpretarea proprie a legiuitorilor.

O importanță deosebită trebuie să acordăm, în viitor, și creșterii răspunderii magistraților, și aici mă refer atât la o răspundere morală, cât și la o răspundere materială. Din păcate, în acest caz, România suferă de vid legislativ în domeniu. Avem nevoie urgentă de o prevedere legală care să reglementeze răspunderea magistraților, dar din păcate CSM-ul continuă ca, prin diferite subterfugii, să blocheze orice inițiative în acest sens. Nu înțeleg motivul pentru care acest gest nu trebuie interpretat ca o intervenție în libertatea de decizie a magistraților, ci ca o dorință de conștientizare a importanței și responsabilității deciziei, respectând la nivel național o practică legislativă unitară.