Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·21 septembrie 2010
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Sanda Maria Ardeleanu
Discurs
## „O realitate dureroasă”
Ca dascăl mă simt obligată să transmit acest mesaj și să atrag atenția asupra faptului că prostituția, această realitate dureroasă, nu ridică standardele unui individ sau ale unei societăți, nu înalță statutul social al oamenilor, ci distruge destine și ucide vise.
Asemenea consumului de droguri sau traficului de ființe umane, prostituția este un fenomen care macină structura multor state, oricât de evoluate și democratice ar fi acestea. Ea reprezintă o problematică ce necesită reflecție profundă și aplecare serioasă din partea guvernelor și a forurilor de conducere statală. Potrivit _Family Research Council_ , la nivel mondial se poate vorbi anual de aproximativ 800.000 de victime ale traficului de ființe umane.
Statul român modern a avut o atitudine diferită de la un moment istoric la altul față de această realitate. În anul 1898 apare prima lege a prostituției. Printre altele, ea prevedea obligativitatea primarului de a ține evidența tuturor „femeilor ușoare” din oraș într-un registru special. Un alt punct spunea că bordelurile nu pot fi conduse decât de femei. În 1921, Legea contribuțiilor directe prevedea ca femeile ușoare să plătească 10% din venit. În 1936, prostituția e scoasă în
afara legii, la presiunea celorlalte state europene, dar continuă să funcționeze sub protecția tacită a autorităților.
Vă rog să-mi permiteți acum să recurg și la câteva exemple din realitatea europeană. Conform unor studii recente, în Olanda, unde prostituția este legală, 60% dintre prostituate suferă agresiuni fizice, 70% experimentează violența verbală, 40% violența sexuală, iar 40% dintre prostituate sunt forțate de cunoștințe să se prostitueze.
Experiența mai multor state dovedește că legalizarea prostituției a dus la proliferarea fenomenului, deci la reversul rezultatelor scontate. Avem exemplul statului Victoria din Australia, unde fenomenul s-a triplat, iar prostituția infantilă a crescut de la 4.000 de cazuri în anul 1996 la 15.000 în anul 2001, după ce prostituția a fost legalizată.
Actualmente, în Franța, prostituția este tolerată atât timp cât nu deranjează ordinea publică, deci nu poate fi practicată în orice zonă. Prostituția este un subiect care se află pe masa dezbaterilor în acest moment, existând voci din lumea politică ce susțin legalizarea ei, propunerea fiind analizată cu mare atenție de ministrul de interne Brice Hortefeux.
În Grecia, țară cu o puternică tradiție creștin-ortodoxă, prostituția este reglementată în detaliu. Această activitate poate fi desfășurată doar în bordeluri legal înființate, amplasate la o anumită distanță minimă de instituțiile publice, circa 200 de metri. De curând a existat o propunere legislativă de micșorare a acestei distanțe, dar Guvernul elen a respins-o.
În Suedia, după o perioadă în care prostituția a fost legalizată, s-a revenit asupra măsurii, acest stat scoțând-o din nou în afara legii.