Aurelian Mihai

O să apăs. Spuneam...

Bună dimineața, domnule președinte! Bună dimineața, stimați colegi!

Nu este nimic mai trist ca atunci când o națiune trăiește divizată în mai multe țări. Avem multe exemple în istorie: două Corei, două Irlande, două Românii. Istoria a trădat, de-a lungul timpului, voința unui neam și încrederea în viitorul și destinul pe care un neam binecuvântat le merită.

Vreau să spun că pentru a face politică trebuie mult curaj. Pentru a avea încredere în viitor, cum spuneam, trebuie ca oamenii politici să-și asume un proiect, iar proiectul unionist este unul din proiectele care trebuie să aibă prioritate zero.

Acum 98 de ani, la Chișinău, o mână de oameni patrioți au avut curajul de a face pasul către Unirea cu Țara-mamă. 27 martie 1918 a rămas și va rămâne întotdeauna în istoria neamului românesc. Țara s-a reîntregit.

Nu se va întâmpla niciodată ca noi, politicienii care vrem ca România să aibă un loc acolo unde merită, între națiunile lumii, să ignorăm acest fapt istoric.

De aceea am încredere că, în viitorul Legislativ, unirea va deveni realitate. Moldova, Basarabia, Bucovina trebuie să facă parte integrantă din corpul națiunii române, trebuie să facă parte din teritoriul unei Românii mari, așa cum o merităm cu toții.

Nu ne-am scos poporul la mezat și la masa de poker a istoriei lui Stalin. Acei oameni suferă încă, tânjesc după limba română, tânjesc după România. Ceea ce aparține astăzi Ucrainei a fost făcut cadou. Acele daruri sunt darurile neamului românesc.

Vom spune întotdeauna, cu tot curajul, cu toată promptitudinea, așa cum trebuie să existe, acele pământuri sunt românești și vor rămâne românești. Avem datoria morală să luptăm pentru așa ceva. Avem datoria de a nu uita acele suflete care au pierit, inclusiv în Siberia, acei oameni care războiul și fructele războiului au făcut în așa fel încât să fie duși departe de locurile unde s-au născut.

Basarabia e România! Așa va fi pretutindeni.

Vă aștept la Chișinău, duminică, 27 martie 2016, peste

- câteva zile. Acolo vom cere unirea. Este dreptul nostru. În încheiere:

- „Se urcă Basarabia pe cruce

- Și cuie pentru ea se pregătesc

- Și primăvara jertfe noi aduce Și plânge iarăși neamul românesc. Noi n-avem nici un drept la fericire, Mereu în casă moare cineva Și n-are țara dreptul să respire Și nici pe-acela, simplu, de-a visa. De-acolo unde s-a sfârșit pământul, Vin triburi, să ne ia pământ și frați Și-n fața lor abia rostim cuvântul Și, prin tăcere, suntem vinovați. Ce cale poate țara să apuce? În tragica, neconvertita zi, Se urcă Basarabia pe cruce Și nu știm învierea când va fi.” Adrian Păunescu.