Vasile Cătălin Drăgușanu

„O șansă pentru copiii abandonați” Domnule președinte,

Stimați colegi,

Ultimul studiu UNICEF arată că, în Europa, România ocupă prima poziție în clasament în ceea ce privește numărul de copii abandonați. În prezent, beneficiază de serviciul de protecție socială aproximativ 60.000 de copii. Fie că au fost abandonați la naștere în maternități, în secții de pediatrie, fie că au fost lăsați la voia întâmplării de către părinți iresponsabili, aceștia așteaptă ca statul să le acorde o nouă șansă – aceea de a avea o viață normală în cadrul unei familii adoptive. Însă, din nefericire, numărul familiilor care reușesc să învingă procesul greoi al adopției este scăzut în comparație cu numărul îngrijorător de ridicat de copii abandonați.

Pentru a observa creșterea ratei de abandon maternal, doresc să vă prezint câteva date reale din ultimii trei ani. În anul 2010 au fost înregistrate 1.315 cazuri de abandon, în anul 2011 s-a semnalat un număr de 1.432 de astfel de cazuri, iar în anul 2012 aproape 1.500 de copii au fost părăsiți în maternități sau spitale.

Trendul ascendent al abandonului maternal derivă din următoarele considerente:

În primul rând, din cauza situației materiale precare a familiilor.

Statisticile arată că lipsa resurselor financiare necesare creșterii, îngrijirii și educării reprezintă principalul motiv pentru care mamele își abandonează propriii copii în maternități sau unități sanitare. Ele percep aceste instituții ca pe o alternativă optimă pentru creșterea și îngrijirea pruncului.

În al doilea rând, de vină sunt vârsta fragedă și carențele educaționale ale mamelor.

Un studiu recent a schițat profilul femeilor care își abandonează pruncii. Astfel, 28% din mame aveau sub 20 de ani, 42,2% nu fuseseră înscrise niciodată într-o unitate de învățământ, iar 27% nu finalizaseră școala generală.

Nu în ultimul rând, lipsa sprijinului partenerului sau al familiei în vederea creșterii și îngrijirii copilului poate influența decizia mamei de a-și abandona pruncul.

Totodată, aș vrea să trag un semnal de alarmă autorităților statului asupra numărului mare de copii părăsiți, nebotezați și asupra problemelor cu care se confruntă aceștia – lipsa certificatelor de naștere.

O formă temporară de abandon este reprezentată de plecarea părinților la muncă în străinătate. Copiii consideră această despărțire drept un act de violență pentru că nu înțeleg de ce trebuie să fie separați de propriii părinți. Din această cauză, mulți copii au tulburări de comportament, intră în stări depresive, aleg o cale a fărădelegilor sau recurg la disperatul gest al sinuciderii. Peste 30% din cazurile de abandon au fost urmate de depresii, în timp ce peste 20 de cazuri de sinucideri au fost raportate la autorități în ultimul an.

Abandonul copiilor constituie o problemă majoră cu care se confruntă societatea noastră în prezent. Pentru a oferi o șansă acestor copii uitați de familii, copii care au nevoie de dragoste și de „alinarea” sentimentului de singurătate provocat de părăsirea părinților biologici trebuie să debirocratizăm și să simplificăm procesul adopțiilor, atât pentru familiile din România, cât și pentru cele din statele partenere României.