Gheorghe Chiper

„O situație de o gravitate extremă”

Știrea de presă conform căreia Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale și-a epuizat în două luni fondurile prevăzute pe întregul an pentru finanțarea lucrărilor la construcția Autostrăzii „Transilvaniaˮ reprezintă o situație de o gravitate extremă, un fapt alarmant care nu poate fi în niciun fel ignorat. Dimpotrivă, asupra acestui caz ar trebui să se mobilizeze toată suflarea românească, începând de la noi, cei din Parlament, care avem destulă putere de a corecta prostiile Guvernului, de a-i îndrepta abuzurile și de a înlătura, măcar în parte, nepăsarea de care dă deseori dovadă.

Pentru că nepăsare se cheamă ceea ce (n-)a făcut, alocând pentru un astfel de obiectiv de interes nu numai național, dar și cu implicații pe plan european, sume insuficiente pentru continuarea lucrărilor.

De fapt, disprețul pentru finanțarea construcției de autostrăzi nu este la actualii guvernanți un fapt neobișnuit. Încă de la instalarea lor la putere în 2005, sprijiniți atunci de noul președinte al țării, care a susținut anterior teribila idee a inutilității autostrăzilor pentru români, Guvernul a pornit o campanie de presă violentă, campanie facilitată și chiar promovată de un larg evantai de argați din mass-media, conform căreia trebuie sistate lucrările abia începute la Autostrada „Transilvaniaˮ, deoarece devizul este prea costisitor. Aflăm că după trei ani în care nu s-a lucrat deloc valoarea acestui deviz a crescut exponențial, la care se adaugă și unele penalizări pentru stagnarea lucrărilor.

Au stagnat lucrările și la celelalte autostrăzi, iar pregătirile pentru cele care urmau să înceapă ulterior – mai ales pe traseul de pe Coridorul IV – se constată că nu au avansat nici ele, deși pe tronsonul Arad – Timișoara, de exemplu, există soluție de finanțare din anul 2003, dar și-n acest caz nu s-a putut asigura partea, puțină, de contribuție a Guvernului român.

Trebuie spus însă că, pe lângă ignorarea totală timp de trei ani a necesității de finanțare a autostrăzilor românești, există în această cauză și o premeditare menită să deturneze banii bugetului spre alte acțiuni care „dau bine” la imagine. Am putut afla, astfel, cu o frecvență supărătoare, despre marile investiții preconizate în învățământ și sănătate, despre modernizări și reabilitări de școli și spitale, despre finanțări suplimentare și „incomparabil” mai mari decât înainte... Doar că și la aceste investiții sunt finanțate mai mult documentațiile și lucrările pregătitoare, toate acestea făcându-se cu banii luați de la infrastructura rutieră, privând țara de drumuri și de autostrăzi. Așa am ajuns la acest capitol pe locul 111 din 124 de țări luate într-un studiu internațional, aproape de Ciad, care este ultima.

Iată de ce consider că situația existentă acum, despre care am făcut actuala declarație, este gravă, disperantă, generând un adevărat pericol național.