Vasile Florin Stamatian

„O situație paradoxală, dar care tinde să devină o normalitate în România!”

Și acest an școlar va începe tot cu stângul.

Nu cred să existe între noi cineva care să nu se umple de emoție în prima zi de școală, atunci când clopoțelul strânge la clasă noi și noi generații de copii, care pășesc pentru prima dată în școală. Sunt momente care nu se uită niciodată, nici de copii și nici de părinți, bunici sau frați.

Dar această bucurie este umbrită în fiecare an de aceleași probleme. Si acum începem anul școlar 2017–2018 tot cu stângul. Mii de elevi riscă să meargă la 11 septembrie în școli neautorizate, multe clădiri sunt încă în construcție, la altele încă se execută lucrări pentru utilități de apă și canalizare, se pune parchetul, se instalează centrale, se zugrăvește etc.

Domnul ministru Pop ne dădea asigurări, nu cu mult timp în urmă, că școala va începe la 11 septembrie, dar sunt multe școli care nu au primit certificatul sanitar de funcționare. Este inadmisibil ca educația mileniului III să se facă în școli de Ev Mediu – și aici mă refer la școlile din mediul rural, unde nu există grupuri sanitare, pereții sunt

crăpați și plini de igrasie, unde există încă sobe din tablă. Unele școli nu au acoperișul terminat, nu au mobilierul necesar, iar toate aceste nereguli reprezintă un real pericol pentru sănătatea copiilor.

Grav este faptul că acest domn ministru a gestionat dezastruos și situația manualelor școlare, dându-ne asigurări că toți elevii vor avea pe bănci manuale, dar, iată, acest lucru nu este posibil pentru elevii din clasa a V-a, care vor învăța după anumite îndrumătoare școlare. Ce mare grijă avea Domnia Sa? Să politizeze inspectoratele școlare și să elimine de la conducerea acestora pe cei care nu aveau carnete de partid la PSD. Mare grijă, domnule ministru!

Cei aflați la conducerea Ministerului Educației s-au tot perindat, fără a găsi soluții concrete de rezolvare a sutelor de probleme care apar la începutul fiecărui an școlar. Paradoxal, situația tinde să devină o normalitate în România. Începem școala fără manuale, începem școala în clădiri fără autorizații de funcționare și lista continuă.

Așadar, cine pronunță astăzi principiul constituțional „învățământul obligatoriu este gratuit” fie este în totală necunoștință de cauză, fie răuvoitor.

În aceste condiții, să nu ne mai punem întrebări de ce abandonul școlar este în creștere, de ce profesia de dascăl nu mai beneficiază de aprecierea societății românești, de ce copiii din păturile sociale sărace sau din mediul rural nu ajung niciodată să absolve o facultate, de ce școala românească nu mai produce valoare.

Dreptul la educație este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Chiar dacă societatea românească se află într-un efort de schimbare și adaptare la cerințele societății democratice, se fac eforturi să se aloce suficiente fonduri pentru ca toți copiii din România să aibă acces la o educație de calitate. Dar rezultatele pe care le tot așteptăm nu sunt vizibile.