Stelică Iacob-Strugaru

## „O strategie fiscală sănătoasă”

Chiar dacă importanța ședințelor dedicate declarațiilor politice a fost minimalizată în ultimul timp, țin să vă amintesc că, în multiple rânduri, am adus în discuție importanța unei strategii fiscale naționale, construită pe principii economice riguroase, echitabile și eficiente.

Nu am făcut rabat de la faptul că susțin activitatea actualului Guvern și, prin intermediul interpelărilor parlamentare, am atras atenția Executivului că România este încă foarte departe de ceea ce înseamnă o fiscalitate eficientă, care să genereze un buget de stat mult mai solid.

Actuala concepție fiscală a României îi împovărează dincolo de curba suportabilității tot pe cei care consideră normal să se comporte corect în relația cu statul și să-și achite obligațiile fiscale. Altfel spus, politica fiscală românească este îndreptată împotriva agenților economici corecți și în favoarea economiei subterane.

Nu este nicidecum de mirare că, orice ar face guvernele, nu se poate trece peste 30% pondere a veniturilor bugetare din PIB, prag psihologic care nu poate fi depășit decât prin reformă fiscală radicală.

Lărgirea bazei de impozitare, pe falii largi ale PIB-ului românesc, a fost mereu amânată fie din rațiuni electorale, fie din rațiuni politice proprii ale intereselor guvernelor, care pot fi subsumante astfel: în perioada 2000–2004 – România social-democrată, România evazionistă, România noastră! sau în perioada 2004–2008 – Pentru noi înșine!

De asemenea, comportamentul fiscal al organismelor abilitate în efectuarea controlului a făcut practic imposibil de conceput că organele Ministerului de Finanțe mai acționează în interes public, ci doar în interesul privat al inspectorilor financiari.

Cred cu tărie că, acum, în ceasul al doisprezecelea, să înțelegem mai bine sintagma care ghidează comportamentul americanilor „de moarte și de fisc nu te scapă nimeni” și că numai așa vom putea dispune de o colectare mai bună a tuturor sarcinilor la bugetul de stat.

Numai așa guvernele vor putea gândi la o ajustare în scădere a sarcinii fiscale, pentru a o face mai ușor de suportat.