Dorel Covaci

„Oameni iubitori și creatori de artă și cultură, care ne fac mândri în țară și străinătate”

Stimați colegi,

Pe data de 15 februarie se împlinesc 86 de ani de la nașterea unui mare om de cultură și drag prieten, Romulus Zaharia, forțat de regimul comunist să trăiască în exil, departe de patria dragă.

S-a născut la Chișinău la 15 februarie 1930 și a trăit ultimii 6 ani ai vieții la Făget, în județul Timiș. Aici l-am cunoscut și mi-a devenit prieten. M-au fascinat din primele clipe: modestia, blândețea, rafinamentul, extraordinara erudiție – adevărate clipe de modestie, blândețe, indispensabile atribute ale unei personalități de seamă a culturii. În preajma sa aveam nostalgia unei perioade marcate de valorile tradiționale ale omeniei și bunului-simț.

O constantă a vieții sale a fost dragostea pentru poporul său și pentru pământul românesc. Silit să urmeze, împreună cu familia, calea aspră a „despărțirii”, a tânjit necontenit la momentul reîntoarcerii în țară. Avea credința că numai pământul patriei dragi îl poate primi în brațele sale și îi poate dărui binemeritata odihnă, atunci când va sosi clipa „marii treceri”.

A avut un destin marcat de suferințe, boală, exil, dor de țară, durere și răzvrătire împotriva condiției tragice a poporului român asuprit și batjocorit.

În calitate de reporter, a străbătut fiecare ținut românesc, luând contact direct cu locurile, cu oamenii, cu durerile, bucuriile și năzuințele lor.

După aproape zece ani de strădanii și amânări, a văzut lumina tiparului, pentru doar câteva luni, romanul „Ademenirea”, la Editura Dacia din Cluj, care ilustrează, în fapt, o primă și vehementă demascare a intențiilor comuniste și a încercărilor de lichidare a structurilor naționale românești. Romanul a fost interzis de autorități, retras de pe piață la câteva luni după tipărire și dat la topit, iar scriitorul a devenit o țintă pentru Securitate, a fost urmărit, persecutat, hărțuit, degradat din funcție. I se confiscă de către statul comunist casa de la Breaza, care nu i s-a mai retrocedat nici până în prezent.

În 1986, împreună cu familia, reușește să plece în străinătate, în Spania, după care se stabilește la New York.

Departe de țară, a continuat să scrie, să editeze reviste, să ia parte la manifestări cultural-artistice ale românilor din SUA.

După 1989, publică în țară „Casa cu ochii scoși”, în două volume, o creație de mare amplitudine, despre exploatarea uraniului românesc din Munții Apuseni de către sovietici și tragedia zecilor de mii de oameni obligați să lucreze în minele de uraniu.

În anul 2000 se stabilește la Făget, județul Timiș, împreună cu soția și tipărește „Epihia în stil valah. Povestiri din America”, o culegere de povestiri despre viața în exil. Apoi mai editează „Anotimpurile unei țigănci” și, ultima carte tipărită în timpul vieții, „Călare pe milioane de dolari. Povestiri din America”, cea pe care o ținea în mâini, în momentul trecerii la cele veșnice, în seara zilei de 28 iunie 2006. În acest an salutăm apariția monumentalei lucrări „Enciclopedia Literară a Banatului”, în paginile căreia figurează și numele lui Romulus Zaharia.