Gigel Sorinel Știrbu

„Oare cum sărbătorește Ion Iliescu cei 24 de ani de la Mineriadă?”

Fac parte din categoria foarte mare de români care consideră că tragicele evenimente din 13–15 iunie 1990 ar fi meritat o comemorare. De ce? Pentru că România devenise liberă în decembrie 1989, iar libertatea plătită atât de scump fusese furată fără nicio remușcare de Ion Iliescu și de gruparea politică pe care a inventat-o, FSN.

În loc de comemorare, unii preferă însă aniversare. Sunt convins că și astăzi o parte dintre feseniștii de atunci, pesediștii de astăzi, aniversează acele evenimente, deoarece, pentru ei, Mineriada din 13–15 iunie, precum și cea din 1991 au reprezentat un succes politic care a avut la bază un mecanism organizatoric perfect pus la punct.

Nu sunt tendențios când afirm că o parte dintre feseniștii de ieri, pesediștii de azi, sărbătoresc. Dovada o constituie cele apărute în mass-media acum două zile. Concret, fac referire la declarațiile unor pesediști din noua generație care au spus ceea ce au auzit de la mai vechii lor colegi de partid: „Acea mineriadă a fost o zbatere a societății românești și probabil că a fost un eveniment care ne-a maturizat în sensul democrației. Cred că Ion Iliescu a avut un rol în stingerea acelui conflict, asta este ceea ce cred eu. Cred că acel conflict ar fi durat mai mult dacă Ion Iliescu nu era destul de echilibrat să oprească conflictul dintre mineri și cei din Piața Universității. Președintele Iliescu le-a mulțumit minerilor, bănuiesc că le mulțumea minerilor care plantau flori, nu putea să le mulțumească celor care au făcut ceea ce au făcut.”

Și mai sunt și alte declarații de acest gen. Din decență, nu dau numele celor care au dat aceste declarații, ele au fost însă citite de foarte mulți români.

Dar nu pot să nu remarc că domnul Ion Iliescu are astăzi conștiința împăcată și probabil încă le mulțumește, în barbă, minerilor care au cotonogit în 1990 cu bâtele populația civilă și democrația și care au demonstrat că sunt atunci „o forță puternică cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu”.

Ceea ce este condamnabil astăzi este și faptul că nici după 24 de ani de la acele triste evenimente vinovații nu sunt pedepsiți în justiție și că nu au nicio remușcare pentru faptele de care au fost direct responsabili atunci.