Cătălin Ovidiu Buhăianu-Obuf

„Oare de ce apără PSD-ul corupții?”

Constat cu surprindere că, în ultima perioadă de timp, agenda colegilor din opoziție, și în special a celor de la PSD, a devenit una de apărare a corupților. Ieșirile publice ale liderilor PSD m-au făcut să înțeleg logica după care se face politică în rândurile PSD-iștilor: corupții se simt amenințați și au trecut la atac. Cum altfel să înțelegem intenția domnului Victor Ponta, care se chinuiește, ca un adevărat șoim al patriei, să transforme procesele unor indivizi certați cu legea în războiul românilor cu Băsescu?

Sunt prea multe declarațiile domnilor Ponta și Năstase prin care cer poporului PSD-ist solidarizarea cu persoane cercetate pentru corupție și prea cinice declarațiile acestora prin care sar în apărarea rețelelor mafiote din vămi. Invariabil, ideea acestor declarații este aceeași: „Băsescu a comandat, iar justiția aservită a executat”.

Însă, deși clamează că vor o justiție independentă, în realitate, multor domni din opoziție le este frică de o reformă din temelii a sistemului judiciar care i-ar putea mătura și pe ei în tăvălugul avalanșei odată pornite. Domnii din PSD se simt bine atunci când se știu în siguranță. Le era foarte comod un sistem patronat de senatorul Voicu care aranja procesele și plănuia chiar desființarea DNA.

După ce au constatat că socotelile le-au fost încurcate, astfel de domni simt acum un fior rece pe șira spinării, iar odată ce se simt amenințați, pornesc atacul împotriva sistemului, împotriva Guvernului, împotriva președintelui. Au identificat vinovații pentru problemele lor personale, iar agenda lor publică este acum discreditarea instituțiilor care le-ar putea crea probleme.

Pot înțelege supărarea celor aflați cu musca pe căciulă, mai ales că mecanismele justiției se dovedesc a fi independente și nu mai reprezintă doar un organism cu telecomandă la PSD.

După cum spuneam, atunci când se simt amenințați, PSD-iștii atacă furibund, fără logică, periculos. Dar se știe că hienele atacă în haită pentru a-și devora prada. De aceea, mi-e teamă că ultima construcție politică din piață, Uniunea Social-Liberală, nu este altceva decât un gest disperat al partidelor de a-și apăra corupții unindu-se într-o haită.

Doar că ceea ce scapă logicii politice a domnilor din PSD este faptul că acest demers de discreditare a instituțiilor care își fac treaba este un deraiaj nedemocratic, infiltrat pe nesimțite, în doze mici, în compartimentele societății românești și riscă să anihileze adevăratele valori sociale. Socoteala lor e simplă: Bruxelles-ul e departe, iar presa nu mai poate constitui un câine de pază al democrației pentru că este controlată în cea mai mare parte.

În final o singură propoziție: Îmi doresc să nu am dreptate!