Dănuț Bica

„Obiectiv prioritar: să ne aducem tinerii acasă, în România” Cea mai dureroasă pierdere pe care a înregistrat-o România în ultimii douăzeci și șapte de ani este cea produsă de exodul masiv al tinerilor, care au căutat un loc de muncă și șansa de a-și construi o viață decentă bătând la porți străine. Aproape cinci milioane de români au emigrat, muncind astăzi pentru prosperitatea și dezvoltarea altor state, mai ales din Uniunea Europeană, în vreme ce țara noastră profită parcă mult prea puțin de apartenența la marea familie europeană, dar și mai puțin de creșterea economică statistică înregistrată în ultimii ani. Conform celui mai recent raport al Organizației Națiunilor Unite, România se situează pe locul 2 în topul mondial al creșterii migrației, după Siria, stat lovit de un crunt război civil, riscând ca, în câțiva ani, să se confrunte cu o gravă criză în ceea ce privește forța de muncă necesară economiei proprii. Nu cred că vreunul dintre milioanele de fii ai acestui popor stabiliți în afara granițelor nu a plecat cu tristețe cruntă în suflet din casa părintească și nu cred că ar fi plecat vreunul dacă în țara lui ar fi găsit un loc de muncă bine plătit, care să-i ofere șansa reală de a-și construi o familie, de a putea să-și crească în liniște copiii.

Reprezint în Parlamentul României județul Argeș, care a fost și este, din punct de vedere economic, mult mai bine poziționat în comparație cu alte județe din Moldova, Muntenia sau Oltenia. Argeșul are una dintre cele mai însemnate contribuții la formarea produsului intern brut al României, cu un PIB/cap de locuitor de peste 35.000 euro. Acest lucru se datorează, în principal, faptului că în Argeș își desfășoară activitatea cea mai mare companie din țară, dar și cel mai mare exportator, Grupul Dacia Renault, care, prin investițiile făcute, a produs un miracol economic la Mioveni și a antrenat, pe orizontală, apariția unui mare număr de afaceri mici, mijlocii și mari în sectorul construcțiilor de mașini, al pieselor de schimb și al serviciilor și a generat crearea a aproape 200.000 de locuri de muncă.

Din păcate, de această efervescență economică se bucură, practic, doar localitățile din zona Pitești–Mioveni, adiacentă uzinei producătoare de autoturisme, și, într-o oarecare măsură, cele din preajma municipiului Curtea de Argeș, în vreme ce alte orașe și comune au regresat, resimțind din plin durerile tranziției. Municipiul Câmpulung Muscel, fostă capitală a Țării Românești, faimos odinioară pentru uzina Aro, dar și pentru alte obiective economice importante, este astăzi un oraș dezindustrializat, trist și sărac, din care tinerii își doresc să plece cât mai repede posibil, chiar înainte de a finaliza studiile obligatorii. În aceeași situație se găsesc și orașele Costești și Topoloveni, precum și cea mai mare parte a comunelor argeșene. Mii de tineri din aceste așezări au luat calea străinătății, în căutarea unei vieți mai bune. Unii au plecat definitiv, alții trăiesc acolo cu speranța că vor reveni cândva pe plaiurile natale. Trebuie să vă spun că, dintre cei aproximativ 100.000 de copii români care trăiesc și cresc astăzi fără părinții plecați la muncă în străinătate, nu mai puțin de 2.239 sunt argeșeni. Și acestea sunt doar cifrele oficiale pe care le dețin autoritățile, în realitate numărul acestor copii nefericiți fiind chiar mai mare. Putem oare să nu ne întrebăm cum este copilăria unui micuț care nu-și vede părinții cu lunile? Dar viața unui părinte care nu-și vede copiii decât o dată sau de două ori pe an? Cum va arăta această țară în viitor, dacă astăzi nu ne îngrijim de soarta copiilor ei?