Radu Costin Vasilică

Obiectul declarației mele politice de astăzi îl constituie situația învățământului românesc la începutul anului 2013.

La sfârșitul mandatului trecut, fostul Guvern a emis o ordonanță de urgență, nr. 92/2012, prin care erau corectate anumite prevederi absurde sau inaplicabile din Legea educației naționale nr. 1/2011. În plus, în Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților, în acord cu noul ministru al educației naționale, s-au operat modificări suplimentare, menite să preîntâmpine alte bulversări ale sistemului de învățământ, cum ar fi revenirea clasei a noua în structura ciclului liceal sau eliminarea evaluărilor transdisciplinare, ce erau prevăzute a fi aplicate încă de la sfârșitul clasei a șasea.

Există însă anumite aspecte care sper să fie îndreptate în Senatul României, în calitatea sa de Cameră decizională, în acest proiect de lege pentru aprobarea OUG nr. 92/2012 sau prin modificări legislative ulterioare, concepute în colaborare cu Ministerul Educației Naționale. Mă refer, de pildă, la nevoia creșterii semnificative a ponderii notelor obținute la probele de admitere, stabilite de către unitățile de învățământ liceal sau profesional, menționate la art. 76 alin. (2) lit. b), precum și la susținerea reintroducerii concursurilor de admitere în universități, cu scopul diminuării presiunii exercitate de către beneficiarii sistemului educațional asupra cadrelor didactice, în sensul acordării unor note superioare nivelului de pregătire a elevilor. De asemenea, la nivelul învățământului universitar, este necesară corectarea anumitor inadvertențe preluate de la guvernele PDL, cum ar fi discriminarea la care sunt supuși deținătorii titlului științific de doctor obținut după anul 2010, cărora sporul salarial aferent nu le-a fost inclus în salariul de bază, așa cum s-a întâmplat cu cei care au obținut doctoratul anterior intrării în vigoare a OUG nr. 1/2010.

Totodată, am receptat reacții negative din partea cadrelor didactice tinere din universități referitoare la abrogarea alin. (1) al art. 215 din Legea nr. 1/2011, prin care s-a restaurat posibilitatea persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare să ocupe funcții de conducere în universitățile de stat, particulare sau confesionale, fapt ce ar putea limita accesul cadrelor tinere la aceste funcții, după ce în anul 2012 a avut loc un amplu proces de înnoire și de întinerire a echipelor de conducere a facultăților și universităților din România, dinamizându-se astfel activitatea celor mai multe dintre ele.

O reacție preponderent negativă a creat și abrogarea alin. (1) al art. 288 din Legea nr. 1/2011, care limita numărul de ore suplimentare ce pot fi susținute de un cadru didactic titular la nivelul unei norme didactice minime. Prin eliminarea din prevederile legale a acestui plafon, este foarte posibilă reeditarea unor excese care au avut loc în anii trecuți, atunci când anumite cadre didactice universitare, în principal din rândul celor cu funcții de conducere la nivelul facultăților sau al universităților, au deținut un număr nejustificat de mare de norme didactice, aflându-se practic în imposibilitatea fizică de a le efectua (fără a mai aminti aici despre calitatea acelor prestații realizate în regim „non-stop”), pentru care încasau însă venituri salariale impresionante. Prin posibila revenire a acelor practici se vor diminua posturile disponibile și se vor ridica astfel noi bariere în calea pătrunderii în sistemul educațional a tinerilor ce vor să urmeze o carieră didactică universitară, acest fapt având efecte profund negative pentru viitor.