Constantin Avram

Odată cu înființarea USL ca alternativă de guvernare la PDL, am gândit că a venit momentul în care clasa politică, sau măcar o parte din ea, a înțeles să se ocupe exclusiv de binele oamenilor, de bunul mers al economiei, de combaterea corupției, de securitatea și stabilitatea țării. Am sperat, de asemenea, că noua alianță politică va rezista și, prin majoritatea parlamentară care se va forma după alegerile din noiembrie 2012, va îndrepta greșelile guvernării PDL.

După cum bine știm cu toții, electoratul ne-a încredințat guvernarea țării printr-un vot zdrobitor, de aproape 70%, sperând la o stabilitate guvernamentală de durată, în folosul oamenilor, dar și la mai multă liniște și unitate a societății românești.

Și cum la noi, românii, „o minune ține doar trei zile”, liberalii au părăsit alianța de guvernare și au trecut în opoziție. Dacă gestul lor politic a fost unul benefic societății românești rămâne de văzut, iar cei care ne-au votat în 2012 sunt singurii în măsură să aprecieze. Noi, conservatorii, am rămas fideli proiectelor politice propuse de USL și respectăm mandatul încredințat de electorat, de a guverna țara. Însă odată cu pierderea alegerilor prezidențiale din noiembrie 2014 în partidele ce constituie arcul guvernamental au apărut tensiuni inerente, căutându-se peste tot câte un „țap ispășitor”. La PSD, principalul partid de guvernare, aceste tensiuni s-au soldat cu excluderi din partid, la noi, la PC, unii solicită convocarea congresului, iar pretențiile UNPR-ului se fac tot mai mult simțite în filialele județene. Eu sunt convins că, în ciuda amenințărilor cu demisia ale unor colegi parlamentari, partidul își va păstra grupurile parlamentare la Camera Deputaților și la Senat. Noi, conservatorii, trebuie să ne continuăm mandatul și să sprijinim în continuare Guvernul Ponta, tocmai pentru că trebuie să respectăm votul electoratului din 2012.

Solicitarea unora dintre colegi de a convoca Congresul PC și de a schimba conducerea echivalează cu ieșirea de la guvernare, ceea ce trebuie să spun că ar fi cea mai mare greșeală politică! Noi trebuie să ne onorăm promisiunile prin participarea la guvernare, să continuăm negocierile cu PLR, condus de C.P. Tăriceanu, în vederea unor alianțe politice care să rămână în arcul guvernamental, pentru că, în opinia mea, este singura soluție politică, care ne permite să pregătim serios alegerile locale din 2016, alegeri la care ar fi bine să depunem liste proprii. Dacă majoritatea filialelor vor dori altceva, adică ieșirea de la guvernare, atunci datele problemei se schimbă radical, în sensul că ratăm pregătirea alegerilor locale, ratăm alianța cu PLR, ratăm menținerea grupurilor parlamentare și propria identitate, deci ratăm întregul proiect politic al Partidului Conservator!

Așa ceva nu este de dorit!

„Nostalgia partidului unic”

Deși a fost atacată la Curtea Constituțională a României și a căzut la vot în Camera Deputaților, Ordonanța de urgență nr. 55/2014 privind migrarea aleșilor locali (primari, viceprimari, consilieri locali și județeni) a produs serioase efecte în configurația consiliilor locale și județene, formând noi majorități, altele decât cele decise la alegerile locale din iunie 2012!