Emil Strungă

„Ofrandă lui Băsescu”

La începutul lunii decembrie, spre surpriza tuturor, partidele din arcul prezidențial, P.D. și P.L.D., au anunțat înființarea unui nou partid, care se va numi Partidul Democrat Liberal și care se va afilia P.P.E. Liderul interimar al acestui partid (spun asta deoarece șeful partidului nou-creat își are sediul la Cotroceni) va fi nimeni altul decât președintele de paie Emil Boc. Despre inconsecvența acestui personaj sunt multe de spus, dar gravitatea constă în inconsecvența partidelor care prin comasare urmează să genereze un partid prezidențial.

După cum rezultă din denumirea sa, partidul născut pe muntele Olimp va fi democrat și liberal; democrația acestui partid este evidentă în situația în care liderii formațiunilor „stem” care l-au generat au fost chemate la ordin și silite să se execute. Așa o democrație mai întâlnim doar în N.S.D.A.P. sau în P.C.U.S. Cu aceleași argumente care țin de disputa contradicțiilor s-ar fi putut numi Partidul Constituțional, pentru că, nu-i așa, președintele, care conform Constituției nu poate fi membru al niciunui partid, nu are niciun amestec în zămislirea P.D.-L.

Din punct de vedere ideologic partidul va fi liberal; asta după ce la origine P.D. a făcut parte din F.S.N. și din Internaționala Socialistă. Afilierea în P.E. se va face la Grupul Popular, care este adversarul ideologic al Alianței Democraților și Liberalilor Europeni. Așa că putem concluziona că P.D.-L. va fi liberal în aceeași măsură în care este și democrat!

Demn de remarcat este și destinul domnului Stolojan: fost prim-ministru, lider de partid și candidat la președinție șters de lacrimile crocodilului, a ajuns acum adjunctul lui Boc, care este la rândul lui sluga lui Băsescu, asta numai dacă va fi în continuare docil, maleabil și fără coloană vertebrală, pentru că șeful pe care și l-a ales este unul nemilos și lipsit de scrupule atunci când este vorba despre propriile interese. Și iată cum voința lui Băsescu, care nu are nimic comun cu interesele României, se materializează încet dar sigur: discreditarea Guvernului, referendum pentru votul uninominal și partidul prezidențial, interes fără limite pentru Procuratură, D.N.A. și S.R.I. Toate sunt idealuri demne de o cauză mai nobilă.

Partea bună din această tevatură este că scena politică s-a mai echilibrat, situația s-a clarificat, fuziunea dintre P.D.P.L.D. fiind un lucru previzibil, o „căsătorie anunțată”, care nu a surprins pe foarte multă lume. Este clar acum că cea mai puternică și de altfel singura forță de dreapta din România rămâne Partidul Național Liberal.