Manuela Mitrea

„Olimpicii români – ai carte, n-ai parte!”

Președintele vorbește că „școala românească scoate tâmpiți”, iar toată lumea a comentat rezultatele de la cele două sesiuni ale bacalaureatului din 2011, dar nimeni nu spune nimic despre cei care mai pot salva imaginea învățământului românesc – olimpicii, și România are 94 de premianți internaționali, iar Constanța se poate mândri cu trei dintre aceștia.

Țara noastră a avut mereu elevi și studenți foarte bine pregătiți la matematică, informatică, fizică ori chimie, iar o parte dintre aceștia aduc anual medalii de la olimpiadele internaționale. Medaliile de aur, argint și bronz sunt câștigate cu mintea de către elevii români care participă la aceste concursuri internaționale, după multă muncă și pregătire asidue.

Performanțele acestor mici genii ale României sunt recompensate de actualii guvernanți cu salariul minim pe economie sau chiar mai puțin. Statul răsplătește un olimpic pentru performanțele lui deosebite cu nici mai mult, nici mai puțin decât valoarea unui salariu minim pe economie, care a

fost stabilit anul acesta la 670 de lei, dar asta numai pentru cei care au fost medaliați cu aur. Cei care au obținut locul II primesc 75% din această valoare, adică 503 lei, iar elevii care au luat medalia de bronz, cu 50% din salariul minim, respectiv 335 lei. Ce vor reuși să facă cu aceste burse elevii eminenți ai Constanței este lesne de intuit, în condițiile în care o carte de specialitate, de exemplu, nu este mai ieftină de 20 de lei. Și să nu uităm că acești elevi au fost pregătiți și sunt în continuare pregătiți de niște cadre didactice care, la ora actuală, probabil, nu mai au nici ce pune pe masă din cauza salariilor de batjocură pe care le primesc.

În aceste condiții, să ne mai întrebăm de ce olimpicii români aleg să plece să studieze și să trăiască în străinătate?

Dacă învățământul va fi în continuare subfinanțat, iar cercetarea aproape desființată cu un buget ce tinde spre zero, să nu ne mirăm că cei mai buni dintre noi aleg să părăsească țara, iar pierderea cea mai mare este suferită de noi, toți românii.

Vechiul proverb românesc „Ai carte, ai parte!” a devenit în regimul Băsescu-Boc, „Ai carte, n-ai parte!”