Traian Constantin Igaș

## „Omagiu”

Pentru că se apropie o zi specială, nu putem uita de cele mai speciale persoane din viața noastră. Cuvintele nu sunt de ajuns pentru a cuprinde tot ceea ce datorăm femeilor care fac parte din viața noastră: mame, soții, surori, fiice, prietene sau colege. Ne dorim să fie mereu alături de noi, la fel de înțelegătoare, răbdătoare și înțelepte, cât mai multă sănătate, fericire, bucurii alături de cei dragi și multe succese în plan personal și profesional!

Sunt doar o parte din gândurile pe care aș dori să le transmit acestor persoane deosebite de lângă noi, acum, când se apropie ziua de 8 Martie.

Organizația Națiunilor Unite a sărbătorit pentru prima dată Ziua Internațională a Femeii, 8 Martie, în anul 1975 — Anul Internațional al Femeii. La 16 decembrie 1977, Adunarea Generală a invitat statele membre să proclame, în conformitate cu tradițiile și obiceiurile istorice naționale, o zi din an, ca Zi ONU pentru Drepturile Femeii și Pacea Internațională. Statele au fost invitate să contribuie la crearea de condiții pentru eliminarea discriminărilor și pentru participarea, deplină și egală, a femeilor la dezvoltarea socială (Rezoluția 32/142) și Deceniul ONU pentru Femei (1976—1986), ambele proclamate de către Adunare.

Trecând însă peste toate aceste date, ziua de 8 Martie rămâne însă pe plan internațional și Ziua Femeilor Militante. Trebuie să recunoaștem că nu a trecut foarte mult timp de când femeile se bucură de drepturile pe care le au în prezent.

8 Martie rămâne o zi de omagiere a femeilor, datorită cărora, în prezent, femeile au drept de vot, drept la educație, la asistență medicală sau la contracepție, a celor care au luptat pentru ca toate femeile să aibă dreptul la proprietate sau la divorț, dreptul de a alege și de a spune nu atunci când singure decid că așa trebuie, drepturi care, nu cu mult timp în urmă, nu prea existau, multe dintre ele. Acum, acestea sunt prevăzute în legi scrise.

Am să mă întorc puțin în timp și să amintesc un an, 1848, o locație, Seneca Falls, un stat, New York, și două nume: Elizabeth Cady Stanton și Lucretia Mott, două adevărate militante pentru drepturile femeilor. În acel an, în cadrul unei conferințe, pentru prima dată, subiectul principal a fost legat de discriminarea femeilor. Multe dintre femeile ce au participat la acea întrunire erau deja, de mai mult timp, implicate în mișcarea pentru drepturile negrilor. Această mișcare antisclavagistă a determinat femeile să conștientizeze o altă realitate crudă: ele însele erau, la rândul lor, discriminate.

Printre drepturile așternute pe hârtie care au fost ulterior solicitate putem regăsi: dreptul de a dispune de proprietate și veniturile proprii, dreptul de a primi custodia copiilor în cazul unui divorț, posibilități mai extinse de a li se aproba divorțul, drepturi legale și economice mai bune pentru femeile divorțate, acces sporit la educație și la activități profesionale precum și, nu în ultimul rând, dreptul de vot.