Ion Călin

## „Onor Armatei Române”

La 25 octombrie se sărbătorește Ziua Armatei Române, un moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, o zi de glorie și de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care, de-a lungul vremii, oștirea noastră și-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-și misiunea nobilă de a apăra unitatea națională și integritatea teritorială a statului român.

Din 1830, anul înființării Armatei Române moderne, și până în anul 1951, în tradiția românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituții, aflată în centrul atenției publice, mai ales după Războiul de Independență (1877–1878).

Ziua Forțelor Armate Române a fost sărbătorită pentru prima dată la 2 octombrie 1951, iar din anul 1959 a fost stabilită ca zi aniversară ziua de 25 octombrie. Devenită simbol al tuturor bătăliilor și eroilor neamului românesc, data de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care țara își sărbătorește armata și pe cei care au fost în slujba ei.

România sărbătorește, așadar, la 25 octombrie Ziua Armatei, ca simbol al păstrării independenței și suveranității naționale. Momentul este unul de evocare a faptelor de arme ale înaintașilor în locuri precum: Posada, Rovine, Podul Înalt, Războieni, Călugăreni, Plevna, Smârdan, Mărăști, Mărășești sau Oituz.

În aceeași zi de 25 octombrie 1944, glorioasa Armată Română elibera orașul Carei, ultima localitate românească aflată sub ocupație străină. Prin lupte grele și sângeroase și prin fapte de eroism, Armata Română a reîntregit Transilvania străbună, leagănul națiunii și al civilizației românești, din al cărui trup fusese răpită partea de nord-vest prin odiosul Dictat de la Viena. Acțiunile militare purtate de Armata Română în bătălia pentru Ardeal alcătuiesc un drum glorios pe pământul transilvănean, dar presărat cu numeroase jertfe. În luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș, Oarba de Mureș, Pauliș, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare și Carei au căzut vitejește peste 50 de mii de militari din cadrul Armatei a IV-a, comandată de bravul general Dăscălescu, și din trupele Armatei I ale neînfricatului general Atanasiu.

După alungarea trupelor germane de pe teritoriul românesc, armatele I și a IV-a au fost angajate în luptele de pe marele Front de Nord din Carpații Occidentali și la vest de Carpații Meridionali, ajungând la aproape 350 de kilometri, în adâncimea aliniamentului de luptă germano-ungar. Oprind înaintarea și respingând inamicul în afara arcului carpatic – pe direcția Brașov, Cluj, Carei –, au sprijinit ofensiva Armatei Sovietice din Carpații Răsăriteni, pe direcția Târgu-Mureș, Dej, Satu Mare.

Cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, din care au pierit peste 169.822 de eroi, Armata Română – care a parcurs peste 1.700 de km de la Marea Neagră până în cadrilaterul Boemiei – a eliberat peste 200.000 km[2] de sub ocupație străină (România, Ungaria, Cehoslovacia și Austria), a traversat prin lupte grele circa 20 de masivi muntoși, a forțat 12 cursuri mari de apă și a eliberat peste 3.821 de localități, dintre care 53 de mari orașe.