Vasile Popeangă

„Opriți odată distrugerea Institutului Cantacuzino!” Zeci de angajați ai Institutului Cantacuzino din București au protestat, miercurea trecută, pentru că nu și-au luat salariile integral pe luna decembrie a anului 2014. Această unitate de elită a producătorilor de medicamente români, care protejează imunitatea fiziologică a cetățenilor acestei țări, este, de câțiva ani buni, într-o situație deplorabilă, existând chiar bănuieli destul de grave referitoare la faptul că se urmărește, în realitate, omorârea sa.

Institutul Cantacuzino, care se numără printre cei mai apreciați producători de imunologice din lume, și-a început declinul în februarie 2010, după ce Agenția Națională a Medicamentului (ANM) i-a retras autorizația de punere pe piață a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât îi expirase standardul de bune practici de fabricație. Ne amintim chiar că s-a reușit contaminarea unui număr fantastic de mare de doze de vaccin, tot ca să nu poată fi folosit și să se prăbușească de tot încrederea în produsele institutului. După cum tot așa ar trebui să ne reamintim și ce ar însemna lipsa acestuia: import de vaccinuri care, nefiind făcute special pentru români, ne trezim că avem parte de tot soiul de efecte secundare, care mai de care mai neplăcute și mai periculoase – putem aduce ca exemplu aici cazul în care Ministerul Sănătății a fost obligat să oprească vaccinarea cu BCG, acel vaccin antituberculos de import, în anul 2012. Iată doar un singur exemplu în care incompetența a ucis un vaccin bun românesc, doar ca să importăm altul străin, scump și cu efecte adverse.

Anul trecut s-a ajuns la concluzia că ar fi mai bine dacă Institutul Cantacuzino ar trece de la Ministerul Sănătății la cel al Educației, sperându-se că se vor termina veșnicele probleme care se încăpățânează să reziste aici. Bineînțeles, eterna pasare a pisicii nu a dat rezultate, pentru că soluția nu era mutarea de la un minister la altul, ci colaborarea între cele două! Parcă dorește cineva să rămânem cu senzația că se urmărește de către industria pharma îngroparea cu orice preț a institutului, ca să se dea undă verde cumpărării de produse și mai puțin eficiente, și mult mai scumpe! Dovadă stă însuși faptul că, deși există o lege încă din anul 2009, medicamentele se vând și astăzi cu peste 20-25% mai mult decât ar trebui în mod normal, adică în deplină concordanță cu prevederile europene din domeniu. Deci, după ce că nu avem destui bani ca să ne acoperim toate găurile, cum se spune, trebuie să mai avem și o „hemoragie” financiară care să scoată din țară un fluviu de euro! De parcă am fi o țară de nababi!

Dorim să ne lăudăm că suntem pricepuți? Atunci trebuie să oprim odată distrugerea Institutului Cantacuzino!