Andrei Dolineaschi

„Ordonanța de urgență pentru o mai bună funcționare a sistemului de sănătate, care introduce plata contribuției de 5,5% pentru Fondul național unic de asigurări de sănătate la pensiile mai mari de 740 de lei”

Deschid această declarație prin afirmația că împărtășesc principiul enunțat de Guvern, potrivit căruia fiecare venit trebuie impozitat și că pentru fiecare persoană care obține un venit trebuie să se plătească o contribuție pentru asigurările de sănătate.

Problema se pune însă cine plătește aceste contribuții și în ce măsură putem pretinde unui pensionar cu venituri sub pragul vieții decente să plătească astfel de venituri. Da, sunt de acord să se plătească aceste contribuții pentru toate pensiile însă statul trebuie să se implice și să preia această sarcină, măcar pentru pensiile mai mici de 1.000 de lei.

Amintesc faptul că în Uniunea Europeană, inclusiv în România, sănătatea reprezintă un drept al omului. Ea nu este un bun pe care îl plătești și îl cumperi, cum e socotită în Statele Unite ale Americii, unde sistemul de asigurări de sănătate e construit pe cu totul alte baze economice și sociale.

Așadar, în Europa, dar și în România, sănătatea este un drept, și de aici apare și noțiunea de solidaritate care se află la baza sistemului de asigurări de sănătate din România.

Dincolo de preocuparea de a impozita pe toată lumea, de a lua taxe de la toți, de a tăia de la toți, statul trebuie să fie preocupat și de această noțiune de solidaritate, care să asigure tuturor cetățenilor acestei țări dreptul la sănătate.

Aș vrea să atrag atenția Guvernului României că mulți dintre pensionarii cu pensii cuprinse între 740 de lei și 1.000 de lei au fost angajați activi, preponderent în perioada de dinainte de 1999, când a fost introdus sistemul de asigurări de sănătate din România. Acești pensionari nu pot fi deci judecați după sistemul contributivității și nici nu pot fi aruncați la grămadă într-un sistem de asigurări care funcționează de doar 11 ani. România nu se poate compara cu alte state europene, unde contribuțiile pentru sistemul de asigurări de sănătate se colectează de generații întregi. Iată de ce nu avem dreptul să ignorăm nuanțele specifice sistemului social din România, iar orice judecată privind sistemul fiscal și de contribuții pentru pensii și asigurări sociale trebuie să plece de la nivelul veniturilor care sunt mult mai scăzute decât în marea majoritate a statelor Uniunii Europene.

Mai mult, nu trebuie să uităm introducerea sistemului de coplată care, pentru un pensionar cu venituri mici, va constitui o cheltuială extrem de greu de suportat. La aceasta se adaugă rata inflației estimată la peste 8% în acest an, care iarăși pune o presiune uriașă asupra pensiilor mici, pe lângă o creștere a costurilor energiei și a prețurilor la produsele alimentare. De asemenea, accesul la medicamente compensate și gratuite este din ce în ce mai limitat, ceea ce presupune, iarăși, costuri suplimentare mai ales pentru pensionari, unde cheltuielile pentru sănătate dețin cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor lunare.