Radu Zlati

„Ordonanțele de urgență – urgente și pentru Legislativ!”

Azi, 3 martie 2015, va fi supus spre avizare în comisia permanentă din care fac parte, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport, Proiectul de lege nr. 569/2014 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 74/2014 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 și unele măsuri bugetare.

Cu alte cuvinte, vom aviza azi, pozitiv sau negativ, un proiect de lege care vorbește despre o modificare bugetară ce a avut loc în a doua parte a anului 2014 și ale cărei efecte s-au făcut deja simțite deplin, practic, bugetul pe 2014, cu modificările sale, fiind deja realizat de către Ministerul de Finanțe.

## Ce am putea face în aceste condiții?

Vă reamintesc, cu respect, faptul că Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost modificată în legislatura noastră de mai multe ori prin ordonanțe de urgență, dar niciuna din aceste ordonanțe încă nu a fost votată de către Camera decizională, Senatul României. Cu alte cuvinte, modificări operate pe una dintre cele mai importante legi ale statului român – modificări care, unele, au modificat profund conținutul unei legi organice – nu au primit avizul Legislativului, deși sunt mai vechi de doi ani.

Parlamentarii PSD și aliații acestora, cei care țin la sertar legile de aprobare a OUG despre care vorbesc, îmi vor spune că nu este nimic nelegal aici. Legal este acest procedeu, poate, dar nu mai puțin abuziv din punct de vedere moral și sub semnul întrebării din punctul de vedere al relației dintre Parlament și societatea civilă, al relației dintre noi, parlamentarii, și electoratul pe care pretindem că îl reprezentăm.

Va trebui să modificăm modul de trecere prin Parlament al ordonanțelor de urgență, astfel încât procedura de trecere prin comisii și plen să fie mult accelerată, iar aceste ordonanțe de urgență să primească un caracter de urgență și pentru Legislativ. Vom putea, astfel, să controlăm mai eficient activitatea Executivului și să evităm situații precum cele menționate mai sus, când Parlamentul se vede pus în fața unor situații imposibile, neputând să dea vot negativ unei ordonanțe de urgență în domeniul fiscal-bugetar, ordonanță care și-a făcut deja pe deplin efectul.