Emil Boc

Iar acum mă adresez cetățenilor români, la care mă voi întoarce întotdeauna, pentru că am plecat și sunt dintre ei. Sunt un om care vine din mediul rural, sunt un om care a fost parlamentar, sunt un om care a fost primar, adică sunt un om care toată viața mea mi-am petrecut-o printre oameni. Le știu greutățile lor, de la cel de la țară cu coasa, la cel care este profesor universitar cu stiloul în mână. Știu prin ce greutăți trec, de la cel care operează în spital, la cel care se trezește dimineața la 5.00 să meargă la serviciu, în mod obișnuit, la o fabrică. Știu toate aceste lucruri. Iar când am venit cu aceste decizii în fața dumneavoastră, am venit cu deplină responsabilitate, pentru că țara, în acest moment, nu mai are banii necesari pentru a putea susține un sistem care nu produce atât cât consumăm, și mai bine să găsim soluții acum de a diminua temporar – și subliniez, temporar – niște drepturi salariale și de pensii, în loc de a fi în situația să nu le plătim deloc în câteva luni de aici înainte, pentru că acesta este crudul adevăr. Motivele le cunoașteți, pentru că le-am precizat și în prima intervenție, și în intervenția de la asumarea răspunderii.

Cei care astăzi nu recunosc această realitate sunt fie demagogi, fie oameni care nu au niciun contact cu realitatea. Uitați-vă în toată Europa cum se iau aceste măsuri de austeritate, de la Germania și Franța, la Spania și Portugalia, de la Ungaria la celălalt capăt al continentului și în cealaltă parte a globului, în America.

Luăm astăzi această măsură, care reprezintă răul cel mai mic, pentru a ne proteja, atât cât putem, veniturile, și am încercat să-i protejăm pe cei care știu cu adevărat că o duc foarte greu, pe cei cu pensia socială minimă de 350 lei, pe cei cu salariul minim de 600 lei, și nu ne atingem de aceste venituri minime