Costache Mircea

„Pace noului venit!”

Domnule ministru Predoiu, bine ați venit în iad, v-aș putea spune, spre surprinderea unora, dacă nu ați proveni din sistem și nu ați cunoaște cangrena care a cuprins, până la paralizie totală, instituția răspunzătoare în cel mai înalt grad de starea economică, de distrugerea morală și disoluția statală la care a ajuns România, după opt ani de jaf și anarhie. Eu, unul, oricât de bogat, de tânăr și de fercheș ați fi, ca avocat specializat, nu-i așa, în drept comercial, lăudat de însuși exigentul adept al mapelor profesionale, și tot nu vă pot ferici pentru lunile ce le aveți de petrecut la cârma putredului nostru sistem judiciar.

Dintre numeroasele tentacule ale caracatiței mafiei care sufocă România, veți încerca, oare, să tăiați vreuna? Veți dori cu adevărat? Veți cuteza? Vă vor lăsa? Sau le veți evita sub acoperirea acelorași suspecte scuze ale neamestecului ministrului justiției în problemele... justiției?!

E normal să ne punem astfel de întrebări din moment ce mult-regretata luptătoare anticorupție, Monica Macovei, care atâta s-a bătut, era să zic băut, cu balaurul hoției până când i-a dat sângele pe nas și a fost chemată de stăpânii ei externi spre alte limanuri ale binelui universal, lăsându-ne orfani de augusta sa persoană iubitoare de aventuri bahico-erotice...

Cât despre interimarul Meleșcanu, ce să mai zic, la el cel mai mult mi-a plăcut disertația logoreico-diplomatică pe tema: „Corupția din România e numai o problemă de imagine, de percepție externă, și nu una de fond!ˮ Auzindu-i răspunsul acesta, nu vă mai spun ce i-am zis și eu (în gând).

Dar, în fine, veniși matale, cu urale triumfale, că veniși într-un moment greu și delicat de electoral, întrucât Norica Nicolai nu îndeplinea criteriile de înaltă moralitate și profesionalism impuse de președintele României celor chemați să dea piept cu dolofana corupție autohtonă, iar tălică, stimate conbuzoian, s-ar subînțelege că aveți aceste calități. Nu știu dacă vă imaginați ce vă așteaptă.

Cei mai mulți dintre noi însă știu și vă compătimesc încă înainte de a vi se usca cerneala pe mandatul încredințat, cu suspectă generozitate, pe fundalul sonor al rânjetului prezidențial despre victoriile avocatului de comercial, fostă aripă tânără a patricienilor petroliberali, pe frontul trecerii avuției naționale în proprietatea rechinilor economiei de junglă, români și străini.

De aceea, eu, umilul luptător anticorupție pe cont propriu, mă pot împăuna cu gloria tristă de a fi reușit să rezolv măcar un singur caz de demnitar al statului român ferit de boala averilor ilicite, pe al meu personal, în vreme ce justiția cea oarbă și abjectă n-am auzit să fi rezolvat vreunul. Să dea Domnul să aibă sub ministeriatul luʼ matale vreo izbândă mai acătării, dacă nu, decât să fie ca și până acum, m-aș mulțumi și cu un autosucces minor ca al meu, bineînțeles dacă vei încerca și dumneata lupta pentru propria curățenie, dacă cea cu alții va fi prea grea ori fără aviz de la stăpâni.