Ion Călin

## „Pădurea – aurul verde al planetei”

Cel mai așteptat anotimp al anului (primăvara) debutează în martie cu o lună dedicată pădurii, o sursă inestimabilă de cele mai diverse beneficii. În acest context, pădurea („aurul verde”) a constituit dintotdeauna un prieten pentru români: un refugiu pentru haiduci, sursă de inspirație pentru poeți, sursă de materie primă pentru economie, loc de agrement pentru turiști.

Prin „Declarația de la Paris”, ocazionată de cel de-al X-lea Congres Forestier Mondial din 1991, s-a stabilit ca ziua de 13 martie să fie declarată Ziua plantațiilor forestiere și s-a conturat conceptul de dezvoltare durabilă a pădurilor, deosebit de important în demersul specialiștilor din diverse domenii (silvicultori, ecologi, sociologi, economiști etc.) de a contracara efectele negative ale presiunii antropice asupra pădurilor. Acest concept de dezvoltare durabilă a pădurilor urmărește, în principal, găsirea unor metode corecte de gestionare a pădurilor și evitarea interdicțiilor radicale care nu ar conduce decât la accentuarea presiunilor populațiilor umane asupra pădurilor. Aceasta se concretizează printr-o

activitate de exploatare forestieră realizată astfel încât tăierea arborilor să se facă planificat, în relație directă cu măsurile de refacere a pădurii și a funcțiunilor sale, plantațiile forestiere având un rol în stoparea eroziunii solului, dar și în prevenirea inundațiilor sau a alunecărilor de teren.

„Luna pădurii” (15 martie–15 aprilie) este unul dintre cele mai importante evenimente silvice și ecologice, reprezentând o modalitate de sensibilizare a publicului și a factorilor decizionali, cu privire la importanța pădurilor, a rolului lor esențial în menținerea echilibrului ecologic. Această sărbătoare își are începuturile încă din anul 1872, când a debutat organizarea sărbătorii sădirii arborilor în SUA, ca o consecință firească a accentuării despăduririlor. În România, prima dată a fost organizată în anul 1902 de către Spiru Haret, pe atunci ministru al cultelor și instrucției publice, sub denumirea „Sărbătoarea sădirii arborelui”.

Ziua Mondială a Pădurii este sărbătorită în întreaga lume de peste 30 de ani, pe data de 21 martie, pentru a reaminti comunităților de importanța și numeroasele beneficii aduse de pădure. Ideea își are originea la cea de-a XXIII-a Adunare Generală a Confederației Europene pentru Agricultură din 1971, sprijinită apoi și de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimente și Agricultură (FAO). A fost astfel aleasă ziua echinocțiului de primăvară pentru celebrarea acestui eveniment, prin activități de plantare a copacilor și de conștientizare a opiniei publice asupra necesității extinderii covorului verde, ce nu înseamnă numai copaci, ci este, de fapt, o complexă comunitate vie.

Răspândirea pădurilor pe teritoriul țării este neuniformă. Aproximativ 51,9% din păduri sunt localizate în regiunea arcului carpatic, 37,2% în dealurile precarpatice și 10,9% la câmpie. România păstrează importante suprafețe de păduri naturale, virgine și cvasivirgine. Din păcate, ele ocupă în prezent doar circa 280 de mii de hectare, adică mai puțin de jumătate din suprafața existentă acum 20–25 de ani.