Ovidiu Cristian Iane

„Parlamentul, mașina de vot a Guvernului”

Statul democratic are la bază principiul fundamental al separărilor puterilor în stat. Aceste trei puteri, legislativă, executivă și judecătorească, au atribuții diferite, pentru a împiedica imixtiunea unei puteri în funcționarea alteia. Cele trei puteri constituționale nu sunt organizate pe criterii ierarhice, iar între ele nu există niciun raport de subordonare.

Atribuțiile instituțiilor mai sus menționate sunt dispuse în Constituția României, în mod clar și concis; conform Constituției Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”, iar puterea executivă reprezentată de Guvern, care „asigură realizarea politicii interne și externe a țării”.

Ceea ce, în opinia mea, reprezintă un factor de conflict este neconcordanța între teorie și punerea ei în practică. De exemplu, în teorie, parlamentarii fac legi, însă, în practică, parlamentarii depun o serie de inițiative legislative, dintre care mai puțin de un sfert sunt aprobate, majoritatea sunt respinse sau rătăcesc prin comisiile de specialitate. Încă un exemplu ar fi acela că în teorie Parlamentul este organul legiuitor al statului. În practică însă ordonanța de guvern este instrumentul central de legiferare, ceea ce arată o discrepanță considerabilă între principiile Constituției și aplicarea lor.

Principala scuză folosită de Guvern pentru a justifica necesitatea emiterii ordonanțelor de urgență este aceea că Parlamentul este greoi, opoziția boicotează proiectele de lege etc., însă acest mijloc de legiferare, cu forța, are un efect negativ asupra societății.

Aceste ordonanțe de urgență sunt adoptate fără a consulta și părerile specialiștilor din instituțiile nonguvernamentale care activează în domeniul corespunzător și fără a consulta societatea civilă, fapte în urma cărora ne mirăm că ne-am pierdut sprijinul și credibilitatea oamenilor. Fiind părtași cu bună știință la acest mod de a guverna, de ce suntem surprinși de faptul că cetățenii nu mai au încredere în Parlament? De câte ori a luat Parlamentul o poziție fermă împotriva măsurilor guvernamentale nefavorabile? De câte ori au sancționat parlamentarii ordonanțele de urgență, adoptate, parcă, împotriva societății, echilibrând astfel balanța puterilor în stat?

Punctul de vedere al ministerelor nu este literă de lege, stimați parlamentari membri ai comisiilor! Aceste inițiative au la bază un motiv bine întemeiat, de obicei semnale de la cetățeni, iar rolul nostru este acela de a propune modificări pentru ca inițiativele să ajungă în forma ideală pentru a fi adoptate și astfel să producă efectele scontate.

Problema cu care ne confruntăm este cauzată de faptul că, indiferent de guvern sau de majoritatea parlamentară, de peste 10 ani Parlamentul funcționează ca o anexă a Guvernului. Actualul Executiv a blamat Guvernul Boc pentru că a emis 381 de ordonanțe de urgență în perioada