Ioana Jenica Dumitru

„Parlamentul trebuie să asigure independența totală a actului de justiției”

România trebuie să scape odată și pentru totdeauna de suspiciunile și acuzele care planează asupra noastră atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii în ceea ce privește respectarea normelor statului de drept. Ingerințele politicului asupra justiției au reprezentat în ultimii 23 de ani o vulnerabilitate pe care, ca stat membru al Uniunii Europene și ca partener strategic la SUA, nu ne permitem să o păstrăm.

Fiecare moment în care reprezentanții partenerilor noștri strategici ne atrag atenția asupra respectării normelor statului de drept și asupra modalității în care justiția este împiedicată să acționeze de către factorul politic este un pas în spate pentru România. Parcursul nostru european nu își mai permite să fie împotmolit în polemici legate de limitele la care trebuie să se oprească decizia politică și să înceapă decizia puterii judecătorești.

Magistrații au ajuns să fie, cel puțin în discursul public al unor politicieni, arme politice, oameni necinstiți care decid în favoarea unui grup de interese sau acționează la comandă. Astfel de abordări sunt inacceptabile, pentru că nu fac altceva decât să dea curs suspiciunilor celor care cred că politicul are ceva de ascuns față de imparțialitatea actului de justiție.

Ieri, România a mai pierdut o ocazie să demonstreze, chiar în această sală, că se dezice de acuzele care nu rar i s-au adus din partea unor reprezentanți fie ai Statelor Unite ale Americii, fie ai Uniunii Europene, acuze care vizau tocmai funcționarea autorităților publice care trebuie să asigure independența actelor de justiție. Printre aceste autorități se află și Parlamentul României. Este de datoria noastră să păstrăm curată reputația instituției pe care o reprezentăm. Ieri, Camera Deputaților a votat, perfect în limitele legale și regulamentare, ce-i drept, ca o solicitare venită din partea ÎCCJ și DNA să nu fie încuviințată. Detaliile sunt mai puțin relevante în ceea ce privește cazul de față. Decizia majorității parlamentare va trebui asumată în fața electoratului și a nimănui altcuiva. Este însă greu de explicat de ce Parlamentul, fie Senatul, fie Camera Deputaților, decide în mod diferit, pe baza unor cazuri similare.

În mod cert trebuie să ne gândim dacă reținerea unui coleg este sau nu abuzivă, dar noi, stimați colegi, nu putem decide asupra oportunității unui act de justiție pentru simplu fapt că nu facem parte din puterea judecătorească. Dacă reținerea unui coleg este abuzivă, acest lucru trebuie demonstrat, iar cei care o cer să răspundă la rândul lor în fața organismelor competente, în cazul de față CSM-ul. Din păcate, Parlamentul nu motivează niciodată o abordare sau alta, pe aceleași baze.

Legislatura din care noi facem parte a avut ocazia să se exprime, încă din primele luni, asupra unor cereri de încuviințare a unor solicitări din partea DNA sau ÎCCJ, singurul criteriu pe care s-au luat însă deciziile este cel politic.