Dan Ștefan Motreanu

„Parlamentul trebuie să scape de deficitul de imagine de care nemeritat beneficiază”

Parlamentul României, Camera Deputaților și deputații, în special, sunt din nou ținta unor atacuri populiste combinate cu o tentă clară de denigrare a Legislativului. Se încearcă – și văd că, parțial, diversiunea a reușit – să se abată atenția de la adevăratele probleme cu care se confruntă România. Și pentru ca diversiunea să fie completă, se încearcă acreditarea ideii că din cauza costurilor sistemului parlamentar trebuie reduse pensiile, alocațiile etc. O temă care vine ca o mănușă pentru principalul adversar al sistemului parlamentar, Traian Băsescu, și, nu întâmplător, tema este pusă în pagină de acea parte din media, precum și de cercuri de persoane apropiate de Palatul Cotroceni.

Este regretabil faptul că președinta Camerei Deputaților sau secretarul general – persoanele cele mai autorizate în materie – nu ies în public să explice cum stau în realitate lucrurile. Adică să precizeze că și la nivel parlamentar vor fi reduse indemnizațiile, că sumele forfetare nu sunt niște bani pe care îi bagă deputatul în buzunar, ci pentru ce sunt destinați. Ar mai fi trebuit să se fi precizat și pe ce sunt cheltuite sumele din deplasările în străinătate, cu precizarea că există 11 delegații permanente parlamentare internaționale – APCE, OSCE, APCEMN, APNATO etc. –, ar fi trebuit făcut public faptul că deputații au un barem pentru convorbirile telefonice și că ceea ce se depășește fiecare plătește din buzunar. Toate aceste elemente nu sunt cunoscute în amănunt opiniei publice. De aceea, susțin că o informare publică este mai mult decât necesară acum. Dacă nu se va face, atunci imaginea Parlamentului va avea și mai mult de suferit și, în ultimă instanță, va avea de suferit democrația.

Suntem noi, parlamentarii, acuzați fie că nu facem nimic, fie că facem legi proaste. Aici, cei care ne acuză – și mă refer doar la cei de bună-credință, care ne văd în această postură din cauză că sunt manipulați – au, indirect, și nu au dreptate.

Au dreptate când spun că nu facem nimic, pentru că acesta este pe undeva adevărul: mai mult de jumătate din legiferare este opera Guvernului, prin ordonanțe de urgență. Aici trebuie cu toții – indiferent de culoare politică – să încercăm să stopăm acest mod de a legifera. Aceasta dacă ținem la imaginea Parlamentului și a parlamentarului, asta dacă ținem să avem cu adevărat legi bune, pentru că, toată lumea știe, multe dintre ordonanțele guvernului sunt infirmate de Curtea Constituțională și, tot la fel, multe altele sunt de fapt acte normative care nu corespund cerințelor actuale. Din păcate, totul se trece la pasivul Parlamentului.

Nu au dreptate când spun că legile, atâtea câte sunt adoptate în Parlament, nu sunt bune. Nu contest, poate Parlamentul a produs și legi proaste, dar aceasta este excepția, nu regula. Legile par proaste pentru că fie nu sunt puse în aplicare, fie nu sunt corect puse în aplicare, și aici nu mai este de vină Parlamentul sau parlamentarii. Cred că Parlamentul ar trebui să demareze, într-un fel sau altul, acțiuni de urmărire a modului în care se aplică legile. Sunt convins că vor fi voci care să conteste această propunere, să spună că există organisme abilitate. Lucrurile nu stau chiar