Dan Bordeianu

„Parteneriatul strategic dintre SUA și România a împlinit trei ani”

Sfârșitul săptămânii trecute ne-a prilejuit aducerea aminte a unui moment deosebit de important al politicii noastre externe și de securitate, împlinirea a trei ani de la adoptarea, la cel mai înalt nivel, la Washington D.C., a „Declarației comune privind Parteneriatul strategic pentru secolul XXI între România și Statele Unite ale Americii”, respectiv de la semnarea „Acordului dintre România și Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România”.

Acest moment de bilanț al relației noastre strategice cu SUA, 13 septembrie 2011, ne reamintește și de tragedia americană de la 11 septembrie 2001, când aproximativ

3.000 de oameni, inclusiv teroriștii islamici sinucigași, și-au pierdut viețile în urma atacurilor teroriste executate asupra unor obiective civile și militare de către rețeaua teroristă Al-Qaeda.

Mai bine de 20 de ani le-au trebuit aliaților noștri americani să-l prindă și să-l pedepsească pe Osama bin Laden, șeful rețelei Al-Qaeda. Războiul împotriva terorismului global este departe de a fi terminat. Pedepsirea crimelor odioase săvârșite de adepții fundamentaliști ai Statului Islamic – ISIS va necesita un alt efort militar al comunității internaționale reunite în jurul SUA, ulterior completat cu soluții politice la instabilitatea din zona Orientului Mijlociu, în special Siria și Irak.

Eficiența Parteneriatului strategic dintre SUA și România a fost vizibilă și la recentul Summit NATO de la Newport – Țara Galilor, 4–5 septembrie, când, la insistența Președintelui SUA, alianța a decis să-și consolideze prezența militară pe flancul estic – Polonia, țările baltice, România, prin alocarea de unități militare și infrastructuri tereste mobile, forțe navale și aeriene, menite să descurajeze amenințările Federației Ruse. Acest summit a fost prima mare reuniune NATO a șefilor de state și de guverne după lovitura dată _statu quo_ -ului securității europene de către Rusia, prin anexarea Crimeei și, în general, prin destabilizarea Ucrainei. Criza ucraineană a readus în atenția NATO preocuparea asigurării securității și apărării comune, misiune enunțată în tratatul fondator în celebrul Articol 5.

Găzduirea unei baze militare mobile NATO, precum și finalizarea amplasării scutului antirachetă de la Deveselu în 2015 vor transforma România într-un bastion militar important al alianței în Europa estică. Evident, efortul aliaților noștri din NATO și cel al SUA vor trebui completate de efortul Guvernului României de a aloca 2% din PIB pentru bugetul Ministerului Apărării Naționale.

În concluzie, putem spune că în 2014 România are motive de satisfacție în ceea ce privește atingerea obiectivelor de apărare și securitate într-un context internațional tensionat de războiul din Ucraina și insurgența jihadiștilor ISIS. Apartenența la NATO, UE și Parteneriatul strategic cu SUA constituie pilonii de rezistență ai politicii externe și de securitate a României în secolul XXI.