Constantin Avram

„PC trebuie să abordeze viitorul său și să renunțe la trecut!”

După trecerea a cinci luni de la alegerile prezidențiale din noiembrie 2014, începem cu toții să ne lămurim asupra acțiunilor președintelui Klaus Iohannis în planul politicii interne și externe, deoarece președintele Iohannis a lăsat să se înțeleagă în timpul campaniei electorale că va fi un altfel de președinte al românilor, un altul decât fostul președinte Traian Băsescu.

Se pare că așteptările analiștilor politici, în majoritatea lor, vor fi înșelate, deoarece președintele a făcut cam aceiași pași ca și predecesorul său: și-a instalat în funcție urmașul la șefia PNL, în persoana Alinei Gorghiu (nu știe nimeni după ce criterii), și-a impus șeful principalului serviciu de informații, în persoana lui Eduard Hellvig, și-a propus rezolvarea rapidă a problemei Spațiului Schengen și, mai nou, insistă din ce în ce mai mult pe formarea unei noi majorități parlamentare pentru dărâmarea Guvernului Ponta!

În mod firesc, opinia publică se întreabă dacă o fi uitat domnul președinte Iohannis că a condamnat public traseismul politic în Parlamentul României și că formarea unui nou guvern trebuie să se facă prin pârghii constituționale, adică prin alegeri legislative anticipate. Se pare că da, din moment ce, din ce în ce mai des, face referiri la ineficiența actului de guvernare.

Ca rezultat imediat al unui astfel de discurs, în Parlament asistăm la o adevărată campanie de racolare a deputaților sau senatorilor, astfel că în Camera superioară a Parlamentului, adică la Senat, majoritatea guvernamentală stă în 8-10 voturi, iar poziția actuală a președintelui Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu se clatină serios. În acest context, partidele mai mici, cum sunt PP-DD, PC, PMP, sunt în pericol de a-și pierde grupurile parlamentare obținute prin alegeri libere în toamna anului 2012!

Noi, conservatorii, suntem, din nefericire, cei mai vulnerabili, pentru că avem constituite grupuri parlamentare la limita regulamentului, iar desele semnale primite din partea unor colegi (de părăsire a Grupului PC) sunt menite a îngrijora conducerea politică a Partidului Conservator!

Și mai dureros este faptul că susținerea atitudinilor ostile împotriva președintelui PC, Daniel Constantin, chiar din interiorul partidului, pune în pericol propunerea de fuziune prin absorbție cu parlamentarii PLR, ce se conturează a fi singura soluție pe termen mediu și lung. Opinez aici, clar și răspicat, faptul că, dacă acest proces de fuziune nu se materializează în maxim 60 de zile, cele două formațiuni politice riscă să rămână în percepția publică ca „partide balama” sau să-și piardă și bruma de identitate de care se mai bucură!

Așa ceva trebuie evitat prin orice mijloace legale de care dispunem în momentul de față, deoarece polarizarea PC pe tema fuziunii cu PLR este mai evidentă ca oricând, iar presiunile externe de schimbare a președintelui ales al PC, Daniel Constantin, printr-un congres extraordinar, sunt în continuă creștere!