Andrei Valentin Sava

„PDL vrea ca flacăra imposturii politice să ardă în continuare. Din fericire, prin eșecul ARD, pe 9 decembrie ea se va stinge o dată pentru totdeauna.”

Weeekendul trecut, când întreaga națiune se pregătea de începutul unui nou an școlar, pierzătorii alegerilor locale din iunie se reuneau pentru a semna un protocol de colaborare în cadrul unei noi grupări politice. Nu, nu este vorba de Mișcarea Populară, nu este vorba nici de Mișcarea România Unită, nu este vorba nici măcar de Albă ca Zăpada, pentru a da doar trei exemple din construcțiile moșite în laboratoarele de la Cotroceni în ultima perioadă de timp. Este vorba de pompos intitulata Alianța România Dreaptă, ai cărei lideri se doresc a fi domnul Vasile Blaga, pierzător al alegerilor pentru Primăria București, Mihai Răzvan Ungureanu, ilustru pierzător după doar 78 de zile ale guvernării puse în brațe de președintele Băsescu, Aurelian Pavelescu, pierzător al onoarei în politică după ce s-a făcut frate de cruce cu cel care a distrus PNȚCD-ul și care l-a jignit personal cu deja faimoasa ironie „ăla mic cu capul mare”. Cu voia dumneavoastră, îl voi introduce în această listă de lideri și pe domnul Mihail Neamțu, primul legionar al țării, cel care și-a pierdut și el ceva, și anume calitatea de șef de partid de 1%, cam cât ar fi avut Noua Republică dacă ar fi reușit să fie recunoscută ca partid politic, și nu doar ca un cuib. Dincolo de penibilul acestei panoplii de lideri, trebuie explicate românilor motivele unei noi camuflări a fostului partid de guvernământ, cu mai puțin de 3 luni înainte de întâlnirea cu electoratul. Ce câștigă PDL din asocierea cu niște partide liliputane ca cele reprezentate de Aurelian Pavelescu și Mihai Răzvan Ungureanu? Cercetările sociologice din ultima perioadă au arătat fără echivoc că cel mult 1 din 4 români ar vota o asemenea alianță, cam câți ar fi votat și partidul doamnelor Udrea și Anastase. Mai mult, cele două partide satelit nu au infrastructură de partid în teritoriu și nici echipe de specialiști care să compenseze lipsa de cadre din PDL. Nu în ultimul rând, în afara domnului Ungureanu, care a fost umflat artificial în sondaje la începutul anului și beneficiază în continuare de o oarecare popularitate, ceilalți lideri sunt cvasicunoscuți sau extrem de antipatizați. Prin urmare, nu există niciun argument rațional pentru construcția unei alianțe de tipul CDR 2000 în jurul PDL, altul decât continuarea imposturii.

Impostura în politica românească nu a fost adusă de PDL, dar a fost desăvârșită de acest partid prin guvernarea catastrofală din perioada 2009–2012. Impostura este mult mai gravă decât incompetența, servită și aceasta din plin românilor în guvernarea PDL, pentru că poate să inducă în societate confuzie, în cazul în care nu este demascată la timp. La ce mă refer? Știm cu toții că starea economiei românești nu era pe roze când PDL a preluat guvernarea. Știm cu toții că însăși structura economiei noastre este defectă, având în vedere că avem doar 4,3 milioane de angajați, raportat la 5,3 milioane de pensionari. Reformele erau necesare și sunt în continuare necesare, cu amendamentul că trebuie făcute rațional și în temeiul justiției sociale. Toată scamatoria PDL în jurul generosului concept „reforma statului” s-a tradus într-un simulacru de măsuri de austeritate care nu a făcut altceva decât să sărăcească românii, în timp ce deficitele cronice din economie nu au fost corectate. A fost după 1989 cea mai cruntă lecție de impostură pe care românii au simțit-o pe propria piele. Iată de ce trebuie să învățăm din asemenea lecții și să blocăm impostura la timpul potrivit.