Dorinel Ursărescu

Pe 14 ianuarie 2014, de la pupitrul prezidențial de la Palatul Cotroceni, președintele Traian Băsescu făcea, printre altele, următoarea declarație: „În sfârșit, aș vrea să discut despre ultima trăsnaie a alianței USL, cea cu Constituția pe care vor s-o treacă prin referendum, odată cu europarlamentarele _._ Este în regulă, dar va trebui să țină cont de câteva lucruri foarte importante _._ Primul și cel mai important este Decizia Curții Constituționale nr. 682/2012 – deci e proaspătă, de un an și jumătate –, în care se spune că este obligatorie respectarea rezultatului referendumului care viza Parlament unicameral și număr maxim de 300 de parlamentari _._ Nu cred că la un interval atât de scurt Curtea Constituțională își va schimba jurisprudența (...) Eu nu cred că un proiect de Constituție care nu va ține cont de referendumul din 2009 va fi acceptat de Curtea Constituțională, pentru că referendumul nu este consultativ la aplicare, este consultativ pentru că trebuie pus în aplicare de o altă instituție, în cazul nostru Parlamentul.”

După cum se știe, duminică seara, judecătorii Curții Constituționale, analizând Proiectul de lege privind revizuirea Constituției, au constatat că trecerea expresă în Constituția revizuită a sistemului parlamentar bicameral nu încalcă limitele revizuirii, deci este constituțional.

Suntem în fața celei mai grele înfrângeri suferite de Traian Băsescu după votul de la referendumul din 29 iulie 2012 și după demiterea, prin moțiune de cenzură, a Guvernuluimarionetă condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Știu că decizia în ceea ce privește constituționalitatea sistemului bicameral a fost luată cu majoritate de voturi, dar este clar că și unul sau doi dintre judecătorii așa-numiți „ai lui Băsescu” de la Curtea Constituțională nu au acceptat să se facă de râs și să decidă că negrul este alb și albul este negru.

Declarația dată de președintele Traian Băsescu, pe 14 ianuarie, avea un dublu scop. Primul, cel de manipulare a opiniei publice: organizarea referendumului constituțional în paralel cu europarlamentarele este o trăsnaie. Foarte puțini au fost cei care au replicat la vremea respectivă, arătând că, de fapt, chiar Traian Băsescu este deschizător de drum pentru o astfel de „trăsnaie”. Pe 25 noiembrie 2007, în paralel cu primele alegeri europarlamentare, Traian Băsescu a organizat referendumul pentru introducerea votului uninominal. (Trec peste faptul că, ulterior, președintele s-a dezis de votul uninominal, ceea ce demonstrează că a utilizat consultarea populară drept recuzită electorală). Evident, Traian Băsescu nu a uitat că a promovat o „trăsnaie”, dar a mizat poate pe faptul că unii nu stau bine la capitolul memorie și a făcut ce știe cel mai bine: a manipulat. Al doilea scop al declarației a fost acela de a da o indicație prețioasă judecătorilor CCR. Și Traian Băsescu, ca și toată lumea care este la curent cu legislația, știa că un referendum de genul celui organizat în 2009, fiind din categoria celor consultative, nu este obligatoriu să fie pus în aplicare. Și mai știa că orice modificare a sistemului parlamentar nu are cum să intre sub incidența art. 152 din Constituție, cel care reglementează limitele revizuirii Constituției.