Mircea Vasile Cazan

„Pe 16 noiembrie am avut o revoluție de «catifea»”

16 noiembrie 2014 trebuie considerată ca fiind o bornă pentru România, în general, și pentru clasa politică, în mod special. Pentru prima oară la alegerile prezidențiale, în turul doi de scrutin au venit la urne mult mai mulți români. Scriptic, dacă este să ne luăm doar după procesele-verbale oficiale de la BEC, în turul doi au fost cu 1.996.112 mai mulți alegători. Faptic, dacă ținem cont că o parte, probabil redusă – este greu de știut câți –, a alegătorilor competitorilor eliminați nu a mai ieșit la vot, se poate spune că numărul celor care au venit numai la al doilea tur de scrutin depășește 2 milioane de alegători. Este pentru prima oară în istoria postdecembristă a alegerilor prezidențiale când se înregistrează un număr așa de mare de alegători în plus în turul doi. În 2009 s-a mai înregistrat o creștere, dar ea a fost în jur de 700.000 de alegători.

Tot pentru prima dată în ultimii 25 de ani au venit la urne foarte mulți tineri și foarte mulți cetățeni total neînregimentați politic, cei mai mulți nesimpatizanți ai vreunui curent politic. Și cele două categorii au votat pentru cu totul alte motive decât au făcut-o până acum.

Ce i-a determinat pe cei tineri și pe cei neînregimentați să voteze altfel decât au făcut-o până acum? Cum de a reușit un candidat performanța descrisă mai sus?

Analiștii politici și sociologii, dar nu numai ei, ci și staffurile partidelor politice au întors pe toate fețele ceea ce s-a întâmplat pe 16 noiembrie 2014.

Nu spun deci noutăți: un număr imens de români s-a revoltat pur și simplu și am asistat la o revoluție de „catifea”. Românii nu au mai agreat o campanie agresivă (cea mai agresivă după cea din 1990). Românii nu au mai acceptat o campanie în care atacurile la persoană, atacurile la familie, utilizarea religiei ca armă electorală... Și toată lumea a știut că acestea au constituit principala armă a unuia dintre cei doi candidați – este vorba de Victor Ponta. Românii nu au mai agreat manipulările și dezinformările lansate de televiziunile de casă ale respectivului candidat și, evident, românii nu au suportat deloc umilința enormă – fapt fără precedent – la care au fost supuși românii din diaspora.

Da, am asistat la o revoluție de „catifea”. Dar și noi, cei care am avut un candidat altfel, cei care nu am recurs la atacuri murdare în campanie, cei care am jucat pe cartea civilizației, trebuie să învățăm ceva din această revoluție de „catifea”. Românii, în special cei tineri, vor o altfel de clasă politică, una curată, fără personaje care să se dedulcească la cornul abundenței alimentat de actele de corupție, românii vor un altfel de mod de a face politică. Și au dreptate. Nu trebuie să-i dezamăgim și trebuie și noi să avem propria revoluție de „catifea”.